Radio Live
Pagina Facebook
Vizitatori
Floriile, această sărbătoare populară românească care o celebram duminică cu o săptămînă înainte de Paşti, este încununarea unei săptămîni închinate zeiţei Flora, al cărei cult a pătruns pe aceste meleaguri prin influenţă romană. Etnologul lect. dr. Delia Suiogan atrage, însă, atenţia asupra originilor mult mai vechi ale acestei sărbători, care era “ţinută” şi de traci, ca parte a cultului lui Dionysos, un zeu al vegetaţiei care îmbătrîneşte, moare şi renaşte odată cu anul.
Mîţişorii – simbolul tinereţii veşnice
Se spune în popor că în Săptămîna Florilor (care precedă duminica Floriilor) toate plantele şi toţi pomii înfloresc şi dau spre rod. Dionysos, căruia îi sînt închinate multe sărbători în această perioadă de trecere spre vară, era un zeu reprezentat, în general, călare pe un măgar.
El parcurgea ciclul vieţii şi al morţii o dată cu anul, devenind o marcă pentru evoluţia circulară a acestuia. Un simbol important pentru Florii este ramura de salcie, sau mîţişorii. Cu origini precreştine, ulterior preluat de creştini, acest simbol semnifică tinereţea care poate deveni veşnică, din cauza extraordinarei capacităţi a salciei de a prinde rădăcini în solul unde e plantată. „Acest simbol al tinereţii veşnice nu conţine ideea absenţei morţii, ci include moartea în ideea de devenire”, explică dr. Delia Suiogan.
Focurile funerare îi anunţă pe morţi despre sosirea Paştilor
Un alt obicei din popor este ca în ziua ce precede Floriile, numită sîmbăta lui Lazăr, să se aprindă focuri. „Acestea sînt focuri funerare, spre deosebire de cele aprinse de Sînmedru sau de Sîngeorz, care sînt focuri legate de echinocţii sau solstiţii. Focurile din sâmbăta lui Lazăr celebrează moartea ca prag al unei vieţi veşnice, al vieţii de dincolo, care este viaţa adevărată”, povesteşte etnologul. Focurile au rolul de a-i anunţa pe morţi că urmează să vină Paştile.
Tot în ajunul de Florii, copiii culeg rămurele de salcie, dintre care o parte se duc la biserică, urmînd să fie sfinţite a doua zi dimineaţă, iar o altă parte se înfig în morminte sau în marginea viei. Mulţi gospodari obişnuiau să ia mănunchiuri de mîţişori culese de prunci şi să le îngroape la marginea ţarinei, pentru a avea recolte bogate.
Tot în ajunul de Florii, copiii culeg rămurele de salcie, dintre care o parte se duc la biserică, urmînd să fie sfinţite a doua zi dimineaţă, iar o altă parte se înfig în morminte sau în marginea viei. Mulţi gospodari obişnuiau să ia mănunchiuri de mîţişori culese de prunci şi să le îngroape la marginea ţarinei, pentru a avea recolte bogate.
Zilele cînd morţii se întorc acasă
Alte focuri urmează să fie aprinse în Joia Mare, cea dinainte de Paşti, cînd au o cu totul altă semnificaţie: aceea de eliberare a sufletelor prin incinerare. „Din sîmbăta lui Lazăr şi pînă la Paşti, morţii urmau să se întoarcă acasă şi se producea acel cult foarte puternic al moşilor şi strămoşilor. În duminica Floriilor se dau foarte multe pomeni pentru morţi. De altfel, se consideră în popor că moşii de Florii sînt cei mai mari moşi de peste an. Acum se oferă colaci, prescuri şi foarte multe lumînări de pomană. Ceea ce e foarte important e că acum, ca şi la înmormîntare, toate pomenile se dau peste focuri şi peste morminte. Aşadar, nu e pur şi simplu un schimb ritual, ci există această trecere peste un prag, care este foarte importantă”, a desluşit dr. Suiogan mentalitatea populară.
Anca GOJA
Sursa: www.graiul.ro
Abonați-vă la:
Postare comentarii
(Atom)
Translator
Download
 |
Parteneri
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu