Radio Live
Pagina Facebook
Vizitatori
Ne odihnim cu cerul aici în Bucovina,Şi munţii ne sunt locuri de paradis fratern,
Visăm o ţară sfântă ce şi-a găsit lumina,
În fiecare casă, statornic şi etern.
La ceas de seara caldă un clopot ne trezeşte,
Din mânăstiri triumfă un duh de rugăciuni,Şi sufletul iubirii mai mult parcă primeşte,
Fiorul veşniciei în lacrimi şi cununi.
Bucovină, Bucovină,Plai de basme și de stele,
Te-a scris dorul cu lumină
Pe cerul inimii mele...
Cu penel de vis subțire
Crești în patru zări: grădină,
Prag sfințit de mănăstire,
Bucovină, Bucovină...
Mă adun în amintire
Și te-aud plângând străină,
Până'n stepele sibire,
Până'n stepele sibire,
Spuneţi-mi, n-aţi văzut cumva o ţară?
Am fost plecat vreo patru ani pe-afară;
Azi am venit şi-o caut cu ardoare,
Dar n-o găsesc şi-n suflet rău mă doare.
Am fost plecat vreo patru ani pe-afară;
Azi am venit şi-o caut cu ardoare,
Dar n-o găsesc şi-n suflet rău mă doare.
Simbolistica trebuie cautata inainte de nasterea lui Hristos, in timpuri stravechi. Oul era dat in dar, fiind considerat simbol al echilibrului, creatiei, fecunditatii, simbol al vietii si al reinnoirii naturii, obiceiul vopsirii lui fiind intalnit la chinezi cu doua mii de ani inainte de Hristos. Obiceiul colorarii oualor s-a transmis crestinilor si este inca practicat mai ales la popoarele Europei si Asiei. Spre deosebire de alte tari ale Europei, unde obiceiul s-a restrans sau a disparut, la romani a inflorit, atingand culmile artei prin tehnica, materiale, simbolica motivelor si perfectiunea realizarii.
Hristos a Inviat! Ce vorba Sfanta!
Iti simti de lacrimi calde ochii uzi
Si-n suflet parca serafimii-ti canta
De cate ori crestine o auzi.
Iti simti de lacrimi calde ochii uzi
Si-n suflet parca serafimii-ti canta
De cate ori crestine o auzi.
Ziua Invierii Domnului, cunoscuta si sub numele de Pasti incepe, din punct de vedere liturgic, in noaptea dinainte; la miezul noptii, cand se spune ca mormantul s-a deschis si a inviat Hristos. Chiar daca romanii participa in numar destul de mic la din aceasta noapte sfanta, ei vin la Slujba Invierii, pentru a lua lumina. Apoi se duc pe la casele lor, revenind, dimineata, la biserica, in locurile unde se sfinteste pasca si prinoasele.
1. Civilizaţia şi istoria au început acolo unde locuieşte
azi neamul românesc. (W. Schiller , arheolog american)
2. Istoria este cea dintâi carte a unei naţii . Într-însa ea
îşi vede trecutul, prezentul şi viitorul . (Nicolae Bălcescu)
3. Pe tăbliţele de la Tărtăria, scrisul apare în
teritoriile carpato-danubiano-pontice cu mult înainte de Sumer. (R. Schiller, Reader`s Digest, 7, 1975)
4. Limba lor (a românilor) n-a putut fi extirpată, deşi
sunt aşezati în mijlocul atâtor neamuri de barbari şi aşa se luptă să nu o
părăsească în ruptul capului, încât parcă nu s-ar fi luptat atâta pentru viaţă
cât pentru o limbă. (Bonfini)
Pentru a lichida popoarele, se începe prin a le altera, prin a le şterge memoria. Le distrugi cărţile, cultura, istoria şi altcineva le scrie alte cărţi, le dă o altă cultură, le inventează o nouă istorie. Între timp poporul începe să uite ceea ce este şi ceea ce a fost, iar cei din jur îl vor uita şi mai repede; limba nu va mai fi decât un simplu element de folclor care, mai devreme sau mai târziu, va muri de moarte naturală.” Milan Hubl, istoric ceh
Cât de bine se potriveşte acest postulat cu realitatea din România! Românii, în marea lor majoritate, şi-au uitat istoria, nu-şi mai cunosc miturile, aderă la „mituri” idioate (romanizare, indo-europenizare), vorbesc o limba presărată din plin cu „neologisme” (ce termen academic!) venite din toate părţile, sărbătoresc chestii care nu au de-a face nimic cu spirtualitatea românească (Halloween), se mănâncă între ei datorită…”concurenţei capitaliste” şi îşi vând ieftin originile invocând „adevărul istoric” şi „sistemul democratic” al societăţii în care trăim! Nu trebuie decât să privim, fie şi în necunoştinţă de cauză, în jurul nostru ca să ne dăm seama de această stare de lucruri.
Apoi dacă-i aşe, aşe să fie! Da’ nu pentru toată lumea. Mai sunt – încă – români interesaţi de originile lor, cărora „miturile” în cauză le ridică anumite semne de întrebare, în ciuda „dovezilor imbatabile” cu care sunt garnisite. Acestora mă voi adresa, prin prezentul articol, cu riscul de a repeta unele afirmaţii făcute deja în alte articole. Să luăm acum şi să analizăm unele dintre aceste „mituri”.
Abonați-vă la:
Postări
(Atom)
Translator
Download
 |
Parteneri
