Radio Live
Pagina Facebook
Vizitatori
1. Civilizaţia şi istoria au început acolo unde locuieşte
azi neamul românesc. (W. Schiller , arheolog american)
2. Istoria este cea dintâi carte a unei naţii . Într-însa ea
îşi vede trecutul, prezentul şi viitorul . (Nicolae Bălcescu)
3. Pe tăbliţele de la Tărtăria, scrisul apare în
teritoriile carpato-danubiano-pontice cu mult înainte de Sumer. (R. Schiller, Reader`s Digest, 7, 1975)
4. Limba lor (a românilor) n-a putut fi extirpată, deşi
sunt aşezati în mijlocul atâtor neamuri de barbari şi aşa se luptă să nu o
părăsească în ruptul capului, încât parcă nu s-ar fi luptat atâta pentru viaţă
cât pentru o limbă. (Bonfini)
5. Oare trebuie neapărat să ne lăudăm cu toţi cei care ne-au
cucerit? (Oltea Predoiu , elevă în clasa a IV-a , ian. 1980)
6. Aceşti volohi nu sunt nici romani, nici bulgari, nici wölsche, ci vlahi (ROMÂNI), urmaşi ai marii şi străvechii seminţii de popoare a tracilor, dacilor şi geţilor, care şi acum, îşi au limba lor proprie şi cu toate asupririle, locuiesc în Valachia, Moldova, Transilvania şi Ungaria în număr de milioane . (Schlözer, Russische Annalen - sec XVIII)
7. (La soldaţii români) Dogma nemuririi sufletului îi
făcea curajoşi fără margini, dispreţuitori faţă de orice pericol, poftitori
de moarte (apetitus morti), luptători cu hotărâre şi cu o întreprindere de
speriat. (Metianus Capella)
8. Nu invidiaţi vechile popoare ci priviţi pe al vostru. Cu
cât veţi săpa mai adânc, cu atât veţi vedea ţâşnind viaţă. (Michelet , 1859)
9. Da , am zis-o şi o voi repeta până voi putea fi auzit,
că misiunea noastră este să dăm ştiinţelor arheologice pe omul Carpaţilor
preistoric, ANTEISTORIC. (Cezar Bolliac)
10. (Zamolxen) era minunat de înţelept în filosofie. (Alfonso X El Sabio)
11. Atunci ... de ce ai lăsat acasă atâtea deprinderi, un
trai cât se poate de ademenitor şi o domnie plină de străluciri... De ce te-ai
silit împotriva firii, să-ţi aduci oştenii pe nişte meleaguri (geto-dacice)
în care orice oaste străină nu poate afla scăpare sub cerul liber? (Diodor
din Sicilia, Biblioteca istorică, XXI, 11-12)
12. Getul zdrenţăros sau scitul pribeag târându-şi avutul de
ici-colo, n-au de ce să-l pizmuiască pe stăpânul celei mai întinse moşii...
Căci nicăieri ca printre aceşti pribegi nu întâlneşti mame care-şi
iubesc cu duioşie de adevărată mamă copiii vitregi. Aici nu întâlneşti soţie
îngâmfată de zestrea ei şi mândră de adulterele ei sau de soţul ei din care a
făcut un sclav! Zestrea cea mai frumoasă e socotită aici cinstea tatălui,
virtutea mamei şi credinţa soţiei! (Horaţiu)
13. (Deceneu) i-a instruit în aproape toate ramurile
filosofiei, căci el era în aceasta un maestru priceput. El i-a învăţat morala
(...), i-a instruit în ştiinţele fizicii (...), i-a învăţat logica,
făcându-i cu mintea superiori celorlalte popoare (...), demonstrându-le teoria
celor 12 semne ale zodiacului, le-a arătat orbita lunii, şi cum globul de foc
al Soarelui întrece măsura globului pământesc şi le-a expus sub ce nume şi sub
ce semne cele 346 de stele trec în drumul lor cel repede de la răsărit şi până
la apus, spre a se apropia sau îndepărta de polul ceresc. (Iordanes, Getica, XI, 69-70)
14. Românii, în decursul acestui lung interval, au dăinuit
refugiaţi în munţi la adăpost de şuvoiul invaziilor. (...) Timpul n-a avut
darul să ştirbească forţa, nici să slăbească speranţa daco-românilor.
Rămăsese aceeaşi rasă rezistentă, răbdătoare, întrucât se considera
nemuritoare. (Abdolonyme Ubicini, 1886)
15. Neamul geţilor, care au fost
mai războinici decât oricare dintre oamenii care au trăit cândva şi aceasta nu
numai datorită tăriei trupului lor, dar şi pentru că astfel îi convinsese
slăvitul lor Zamolxes. Crezând că nu mor, doar că îşi schimbă locuinţa, ei
sunt mai porniţi pe lupte, decât ar fi înclinaţi să întrepindă o călătorie. (Iulian, Cezarii, Traian, 22)
16. Cato: Feriţi-ne, zei cereşti, ca, printr-un dezastru
care i-ar pune în mişcare pe daci şi pe geţi, Roma să cadă, iar eu să mai rămân
teafăr ... (Lucanus, Pharsalia, II, 295-297)
17. Martial îi scrie unui prieten că în ţara Geţilor va găsi
stânca lui Prometeu. (Martial, Epigr., IX, 46)
18. Tracul Zamolxis, care învăţase pe druizi, printre
altele şi divinaţia prin fise şi numere. (Origenes, Philosophumena, I, 2,
22)
19. Împreună cu tovarăşii săi de drum cu unul fiu al lui
Theodorus şi cu Epi..., pe cheltuiala lui personală, a plecat în solie
călătorind departe şi ajungând la Argedava, la tatăl aceluia şi întâlnindu-l,
totdeodată a obţinut de la el..., oraş... şi a dezlegat poporul... .
Ajungând (apoi) preot al Marelui Zeu a săvârşit în chip strălucit
procesiunile şi jertfele şi a împărţit şi cetăţenilor părţi de carne (a
animalelor sacrificate). Fiind ales preot al lui Serapis, tot aşa a suportat
cu vrednicie şi bunăvoinţă cheltuielile. Iar pentru că Dionysos (zeul)
eponim al oraşului, nemaiavând de mulţi ani preot şi fiind aclamat (tot) el
de cetăţeni, s-a consacrat pe sine (acestei slujbe); şi pe vremea iernării
lui C (aius) Antonius luând (iarăşi) coroana zeului (adică devenind preot) a împlinit procesiuni şi sacrificii frumos şi cu măreţie şi a dat cetăţenilor
carne din belşug. Şi acceptând pe viaţă cununa zeilor din Samothrace, îndeplineşte
procesiuni şi sacrificii pentru iniţiaţi şi pentru oraş. ŞI ÎN TIMPUL DIN URMĂ
REGELE BUREBISTA AJUNGÂND CEL DINTÂI ŞI CEL MAI MARE DINTRE REGII DIN TRACIA ŞI
STĂPÂNIND TOT TERITORIUL DE DINCOACE DE FLUVIU (DUNĂRE) ŞI DE DINCOLO şi a
ajuns de asemenea la acesta (la Burebista) în cea dintâi şi cea mai mare
prietenie, a obţinut cele mai bune foloase pentru patria sa, vorbindu-i şi
sfătuindu-l în ceea ce priveşte chestiunile cele mai importante, atrăgându-şi
bunăvoinţa regelui spre binele oraşului; şi în toate celelalte (ocazii)
oferindu-se pe sine fără să se cruţe în soliile oraşului şi luând asupră-şi
fără şovăire primejdii, pentru a contribui în tot chipul la binele patriei.
Şi fiind trimis de regele Burebista ca ambasador la Cn (aeius) Pompeius,
fiul lui Cnaeius, imperator al romanilor, şi întâlnindu-se cu acesta în
părţile Macedoniei, lângă Heraclea Lyncestis (astăzi Bitoli-Monastir), nu
numai că şi-a îndeplinit cu bine însărcinările primite de la rege, câştigând
pentru acesta bunăvoinţa romanilor, dar şi pentru patrie a purtat cele mai
frumoase negocieri; în general în orice situaţie a împrejurărilor expunându-se
cu trup şi suflet şi folosind cheltuieli din ale vieţii proprii (adică din
averea lui particulară) şi dând puteri noi din averea sa (de la el însuşi)
la unele dregătorii ale oraşului (adică ajutând cu bani tezaurul public)
arată cel mai mare zel pentru binele patriei sale. Aşadar , pentru ca şi
poporul să arate că cinsteşte pe oamenii cei buni şi vrednici şi care îi fac
lui bine a hotărât Sfatul şi poporul (dionysopolitanilor) ca Acornion al lui
Dionysios să fie lăudat pentru aceste (merite) şi să fie încununat el la
sărbătoarea lui Dionysos cu o cunună de aur şi o statuie de bronz şi să fie
încununat şi în timpul ce urmează, în fiecare an la Dionysii cu o coroană de
aur şi să i se dea pentru ridicarea statuii locul cel mai de cinste din agora.
(Decretul Dionysopolitan În Cinstea Lui Acornion)
20. În ziua de azi, pentru a stăpâni cât mai mulţi oameni,
nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odată ce ai
sufletul, ai omul; iar când ai omul, teritoriul vine de la sine. (contele
de Marenches)
21. Într-adevăr acesta este unul dintre cele mai vechi
popoare din Europa (...) fie că este vorba de traci (...), de geţi sau de daci, locuitorii au rămas aceiaşi din epoca neolitică - era pietrei şlefuite - până
în zilele noastre, susţinând astfel, printr-un exemplu poate unic în istoria
lumii, continuitatea unui neam . (André Armad)
22. Dar vă întreb, fraţilor, care sunteţi toţi moldoveni,
cum ne lăsaţi pe noi, moldovenii, cei ce suntem rupţi din această Basarabie,
să trăim pe celălalt mal al Nistrului? Noi rămânem ca şoarecele în gura
motanului? Dar să ştiţi că de ne veţi uita, noi vom săpa malul Nistrului şi
vom întrepta apa dincolo de pământurile noastre! Mai bine să-şi schimbe râul
cursul decât să rămânem noi rupţi unii de alţii. (Toma Jalbă în congresul
ostăşesc revoluţionar de la Chişinău, 20 octombrie 1917)
23. Această naţiune neglijată şi oprimată stăpâneşte
pământurile cele mai rele din întreaga ţară. Aceste pământuri le sunt luate
îndată ce sunt defrişate de ei cu sudoarea feţei şi gata pentru a fi
însămânţate cu porumb. Fiecare sas sau ungur poate să se înstăpânească pe
pământul românului, chiar dacă acesta a fost stăpânul lui de sute de ani.
Românul este alungat cu întreaga sa familie în munţi, unde el nu găseşte decât
piatră şi câteodată este obligat să părăsească ţara. Dacă un sat românesc este
aşezat în vecinătatea unui sat săsesc sau unguresc, românul nu are voie să se
apropie mai mult de satele acestor două naţiuni privilegiate decât ţiganii.
Nimeni nu îi adresează o vorbă bună şi el nu are niciodată o zi de sărbătoare.
Eu nu voi uita niciodată vorbele unui bătrân al acestei naţiuni, din Şinca
veche (Făgăraş), rostite pe patul său de moarte: Eu mor fericit, pentru că eu
nu las în urma mea în sclavie nici femeie, nici copii. Când am trăit printre
ei am avut mai mult decât ocazia să constat că românul e bun. Cum se înduioşa
inima sa când era tratat ca un frate. Oricât de duri ar fi aceşti oameni, eu
am putut observa, în cei doi ani pe care i-am petrecut printre ei, trăsături
care sigur nu ar fi fost nedemne pentru omul cel mai civilizat. Cât rău au
făcut acestei naţiuni ura şi indiferenţa faţă de această naţiune altădată atât
de mare şi de strălucitoare. Orice ar fi, naţiunea română are, prin numărul
şi dreptul său la stăpânirea ţării, meritele sale proprii. (geologul german
Haquet, despre anii petrecuţi în Transilvania, 1763-1764)
24. Prefer să mor în mocirlă într-o ROMÂNIE MARE decât să
mor în paradisul unei ROMÂNII mici. (Mareşalul Antonescu)
25. Nu trebuie niciodată uitaţi românii şi pământurile
româneşti care ne-au fost luate, ca urmare a împărţirilor Europei în sfere de
influenţă. Este dreptul lor să decidă dacă vor să trăiască în ţara noastră sau
dacă vor să rămână separaţi. Nu văd România de astăzi ca pe o moştenire de la
părinţii noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii
noştri. (Regele Mihai)
26. O Evă mitocondrială din Tracia se află la originea
românilor. Populaţia de aici a migrat apoi spre toată Europa cu 30-40.000 de
ani în urmă. (Profesorul Alexander Rodewald, director al Institutului de Biologie
Umană de la Universitatea din Hamburg)
27. Era un popor brav acela care a impus tribut superbei
împărătese de marmură a lumii – Roma. Era un popor nobil acela a cărui cădere
te împle de lacrimi, iar nu de disperare, iar a fi descendentul unui popor de
eroi, plin de nobleţe, de amor de patrie şi libertate, a fi descendentul
unui asemenea popor n-a fost şi nu va fi ruşine niciodată. (Mihai Eminescu)
28. Latineasca, departe de a fi trunchiul limbilor care se
vorbesc azi s-ar putea zice că este mai puţin în firea celei dintâi firi romane, că ea a schimbat mai mult vorbele sale cele dintâi şi dacă nu m-aş teme să
dau o înfăţişare paradoxală acestei observaţii juste aş zice că ea e cea mai
nouă dintre toate, sau cel puţin a aceea în ale cărei părţi se găsesc mai
puţine urme din graiul popoarelor din care s-au născut. Limba latinească în
adevăr se trage din acest grai, iar celelalte limbi mai ales româna sunt
însuşi acest grai. (D`Hauterive, Memoriu asupra vechei si actualei stări a
Moldovei, Ed. Acad., p. 255-257 , 1902)
29. Universitatea din Cambridge susţine ideea că din Spaţiul
Carpatic au roit (după mileniul III î.e.n.) cei ce se vor numi – indieni,
persani, greci, traci, albanezi, italioţi, celţi, germani şi slavi.
30. Urmaşii geto-dacilor trăiesc şi astăzi şi locuiesc acolo
unde au locuit părinţii lor, vorbesc în limba în care glăsuiau mai demult
părinţii lor. (Huszti Andras)
31. S-a temut Süleiman ca nu cumva când ar încerca el să
ocupe Transilvania sau Muntenia sau Moldova, toate aceste ţări să se unească
împreună şi să se apere. (Antonio Veranzio 1504-1573)
32. Domnilor deputaţi. Pentru ce suntem împărţiţi în două
câmpuri? Pentru ce ne numim noi şi voi? Ori nu suntem toţi români? Ori nu
avem toţi aceeaşi patrie? Ori nu suntem toţi fiii aceleaşi mame? Pentru ce să
zicem noi şi voi? De ce să nu zicem noi, românii? Care este cauza diviziunii noastre? Care este mărul de
discordie dintre noi? Acest măr de discordie, să nu-l ascundem, el este
Domnia. Cine va fi Domnitorul? Fiecare îşi are convicţiile sale, fiecare îşi
are simpatiile sale personale; fiecare din noi crede că ţara va fi mai
fericită având de Domnitor pe cutare şi pe cutare. Dar discordia există; căci
nu toţi cugetăm asemenea. Din astă discordie rezultă discreditul Camerei,
discreditul nostru. Nimeni nu mai are credinţă la noi; anarhia nu e departe
şi inamicul e la porţile noastre. Cum să respingem anarhia? Cum să oprim pe
străini? Făcând să piară discordia, făcând să piară punctul care ne desparte. Noi (partida naţională) declarăm că nu avem nici un candidat;
dumneavoastră (partida conservatoare) aveţi vreunul? Se poate. Însă nici
unul din noi toţi nu cred că a venit aici cu hotărârea a face să fie candidatul
lui cu orice preţ. Toţi suntem români şi nimeni nu voieşte răul ţării sale,
nimeni nu ar voi ca candidatul său să ajungă la Tron pe urme de sânge sau
sprijinit de străini. Ar fi o ofensă pentru ţară de a crede că ea a putut trimite
la Cameră asemenea oameni. Ca să ne unim toţi asupra aceluiaşi candidat, este
posibil? Cred că nu; fiindcă am zis, fiecare îşi are credinţa sa. Dar a ne
uni asupra unui principiu, ne putem uni; mai cu seamă când acest principiu
este cel mai mare al naţionalităţii noastre. Acest principiu este al Unirii.
Mulţi din dumneavoastră, acum un an, au reprezentat ţara în această Cameră şi
au susţinut cu căldură Unirea. Prinţul Bibescu, fostul Domnitor, a fost
între alţii cel mai elocvent şi ardent apărător al Unirii. S-ar putea oare ca aceste persoane să se contrazică? Aceasta nu se poate crede. Să ne
unim cu toţii asupra principiului de Unire, acestui mare principiu ce are să
reînvieze naţionalitatea noastră! Să ne dăm mâna ca fraţii, să cugetăm că
suntem muritori, că avem să mai trăim câţiva ani şi că copiii şi strănepoţii
noştri au să moştenească un viitor glorios, creat de noi! A ne uni asupra
principiului Unirii este a ne uni asupra persoanei ce reprezintă acest
principiu. Astă persoană este Alexandru Ioan Cuza, Domnul Moldovei! Să ne
unim ca fraţi asupra acestui nume şi posteritatea ne va binecuvânta, ţara ne
va întinde mâinile şi conştiinţa naţională va fi împăcată că ne-am îndeplinit
cu religiozitate o datorie sfântă. (Discursul rostit de deputatul Vasile
Boerescu, în şedinţa Adunării Elective a Munteniei, Bucureşti, 24 ianuarie
1859)
33. Din gradele inferioare au căzut peste 130, între care
şi caporalul Iancu Pastia care, fiind grav rănit de o bucată de obuz (care i-a
rupt pîntecele) a murit peste trei ore în durerile cele mai mari, însă era de
un curaj fără egal şi în ultimele momente a murit zicînd: „mor foarte vesel,
căci poziţia (reduta) s-a luat şi sînt fericit că putui muri luptîndu-mă
pentru ţara mea, frumoasa mea Românie." (Căpitan Grigore Bănulescu)
34. În secuime peste 60.000 de români întrebuinţează chiar
şi în vatra familială limba maghiară, nemaiavând altă dovadă a
naţionalităţii lor, decât religia lor ortodoxă. (Carl F. Marienburg)
35. Aceşti bieţi ţărani, cu mantăile şi căciulile lor cu
pene de curcan pe cap, ei de care se râsese atâta, dovediră că ştiu să moară
dacă nu să învingă şi că le curge în vine tot sângele vechilor daci. (Kohn
Abrest)
36. Acest sentiment puternic de a trăi şi de a muri pentru
naţionalitatea lor l-au exteriorizat şi l-au consfinţit cu numele de ROMÂN; şi
unde este puterea care să le poată lua această naţionalitate, unde se află
dreptul care ar putea să le-o conteste? (Ştefan Ludwig Roth, 1848)
37. Dacii, moesii, tracii n-au fost în toate vremurile aşa
de războinici, că istoria legendară a făcut să se afirme că însuşi zeul
războiului s-a născut în ŢARA LOR? Mi-ar fi greu să enumăr puterea din toate
provinciile, care acum se găseşte înglobată în Imperiul Roman... (Flavius
Vegetius)
38. Ei vor fi stăpânii lumii, dar noi, vom rămâne stăpânii
timpului. (Paul Tămaş)
39. Era un popor brav acela care a impus tribut superbei
împărătese de marmură a lumii – Roma. Era un popor nobil acela a cărui cădere
te împle de lacrimi, iar nu de disperare, iar a fi descendentul unui popor de
eroi, plin de nobleţe, de amor de patrie şi libertate, a fi descendentul
unui asemenea popor n-a fost şi nu va fi ruşine niciodată. (Mihai Eminescu)
40. Maghiarii sunt un popor plin de îngâmfare, care locuind
în mijlocul naţiunilor străine lor prin rasă, au pretins totdeauna şi pretind
încă să le domine şi să le maghiarizeze şi asta într-un fel de care însăşi
ştiinţa suferă. În recensăminte, de pildă, domneşte voinţa bine hotărâtă de
a arăta maghiarii mai numeroşi decît sunt în realitate. (Prof. Dr. Julius
Jung, 1877)
41. Comuna Trăznea a fost ocupată de trupele ungureşti la 9
septembrie 1940. Ca şi când armata de ocupaţie ar fi executat un ordin primit, îndată ce satul a fost invadat de soldaţi, un veritabil potop de foc şi
sânge s-a abătut asupra lui. Toate armele moderne au fost utilizate pentru a
satisface instictele brutale: puşti, mitraliere, tunuri, grenade. După ce
au fost trase primele salve, soldaţii au pătruns în case şi au asasinat pe
oricine găseau în calea lor, incendiind locuinţele. Cazul preotului român
Traian Costea, care, dupa ce a primit un glonte în cap, a fost tras pe
galeria de lemn a presbiteriului - căruia i s-a dat foc şi a ars în întregime
odată cu cadavrul preotului - este tipic. După încetarea focului de arme,
ungurii au pus mâna pe copiii de români şi îi aruncau de vii în foc, făcându-i
să moară în chinuri groaznice. Jale mare răsuna în tot locul de plânsetele lor. (Milton G. Leher)
42. Şi nici nu trebuie dacă vei afla defecte în poeziile ce
le fac şi cari sunt aproape opera unui poet get. (Ovidiu, Ex Ponto, 1, iv,13, v. 16-22)
43. Ar fi mai uşor a smulge ghioaga din mâna lui Hercule
decât a abate lesne şi degrabă pe români de la vechile lor datini. (Alecu
Russo)
44. Sunt dac, nu sunt roman. Pe
romani îi dispreţuiesc. (B. P. Haşdeu)
45. Descoperirea sinelui adânc al părinţilor celor mai vechi
e supremul act de orgoliu al unui neam. (Nicolae Iorga)
46. Românii despre care am mai spus că sunt daci. (Bocignoli, 29.06.1524, la Răgusa)
47. Cantitatea de grâu adusă din Pont e mai mare decât tot
ceea ce ne devine din celelalte porturi comerciale, deoarece, acest ţinut
produce cea mai mare cantitate de grâu. (Demostene, Discursuri)
48. Papa Nicolae I spune că grecii de la acea vreme numeau
Latina şi Scita limbi barbare. (O scrisoare către Împăratul Bizanţului Mihail
al III-lea, 865 en)
49. Decebal, un rege alungat din reşedinţa sa, izgonit chiar
din viaţă, fără ca să fi pierdut niciodată nădejdea. (Plinius cel Tânăr,
Epistole, VIII, 4, 2)
50. Într-un glas se roagă ţăranii romani (NU ROMÂNI) să-i
lase a trăi cu barbarii... Şi apoi să ne mirăm că nu pot fi învinşi goţii (geţii) când sătenii sunt mai bucuroşi să fie cu ei decât cu noi. (Salvianus, De gubernitone, V, 8)
51. În toate Pannoniile există obiceiuri şi moravuri Romane, dar şi un fel de limbă Romană şi mulţi se ocupă şi cu literatura. (Veleius
Paterculus)
52. Nu este nimeni dintre sarmaţi sau geţi care să nu poarte
o teacă cu arc şi săgeţi muiate în sînge de viperă. (Ovidiu; Trist.; IV; 1; 78)
53. Geţii, care se mărginesc cu sciţii, întrebuinţează
aceleaşi arme ca şi aceştia, ei sunt toţi arcaşi călăreţi. (Tucidide; II;
c. 96)
54. Geţii vorbeau aceiaşi limbă ca dacii şi aveau aceleaşi
obiceiuri. Grecii dădeau, atât geţilor din Bulgaria cât şi dacilor din
Moldova, Valahia, Transilvania şi Ungaria acelaşi nume şi credeau că şi
geţii şi dacii provin de la traci. (L. A. Gebhardi, Geschichte des Reichs
Hungarn und der damit Verbudenen Stateen, I. Theil, Leipzig, 1778, p. 43-44)
55. În cele mai vechi timpuri cunoscute, în Transilvania şi
în ţările învecinate locuiau dacii, care mai erau denumiţi şi geţi, şi de la
ei a primit actuala Transilvanie împreună cu Moldova, Muntenia şi regiunile
învecinate din Ungaria numele de Dacia. (Martin Hochmeister, Siebenburgische
Provinziaalblatter, vol. III, fasc. 3, Sibiu, 1808, p. 126)
56. Dacii sunt primii strămoşi ai românilor de azi. Din
punct de vedere etnografic dacii par să se confunde cu geţii. Aceiaşi origine, aceiaşi limbă. Asupra acestui punct toate mărturiile din vechime concordă.
(Abdolonyme Ubicini, Les origines de l’historie roumaine, Ernest Laroux,
Paris, 1866, p. 6)
57. Însuşi Hadrian, succesorul lui Traian, venind în Dacia
după 117, data morţii lui Traian, exclamă: "Ce greşeală a făcut Traian,
distrugând Dacia, căci Dacia constituia, prin natura aşezării, pavăza
imperiului roman." (M. Yourcenar)
58. Grele îndatoriri a trebuit să suporte Dacia aproape 60
de ani, sub 20 de împăraţi romani, pînă când sub Galienus dacii s-au
deşteptat din nou, i-au bătut pe romani, le-au adus mari pagube şi, în
sfîrşit, au prădat imperiul roman şi au ocupat Roma, ca să se răzbune şi s-o
ruşineze, de unde a ieşit proverbul: "Nullum violentum diuturnum (nimic din
ceea ce este impus prin violenţă nu durează)". (Johannes Tröster, în Vechea
si Noua Dacie germană secolul 17)
59. Nădejdea lui Decebal se împlinise: Imperiul fusese
dărâmat prin loviturile oamenilor de la Dunăre, Roma însăşi învingătoarea
tuturor popoarelor a trebuit să slujească supusă şi să primească jugul
triumfului getic. (Isidor De Sevilla între 560 – 636)
60. Faza primară a Culturii Vedice s-a desfăşurat în Carpaţi, cel mai probabil, iniţial, în Ardeal unde se găseşte, Ancient India (India Veche). (1922 The Cambridge History of India, Universitatea din
Cambridge, bază vechea literatură vedică)
61. Polonezii sunt urmaşii acelor daci care, neîmpăcându-se
cu cucerirea romană, şi-au părăsit locurile de baştină şi s-au mutat la nord.
(Jan Trynkowski, istoric polonez)
62. Spaţiul polonez de astăzi, acoperit de gheaţă, ca şi
nordul Germaniei, pînă la începutul Holocenului (etapa geologică actuală),
n-au putut fi populate decât dinspre sud, din spaţiul carpatic, după
prelungirea drumurilor sării. (Cercetarea Universităţii Californiei din Los
Angeles, întocmită de profesorul arheolog Marija Gimbutas)
63. Denumirile dacice de plante, păstrate la Dioscoride (medic grec din perioada împăraţilor Claudius 41 - 54 e.n. şi Nero 54 - 68 e.n.) pot fi găsite şi în fondul limbii germane. (Jakob Grimm 1785-1863, în
Istoria limbii germane)
64. Romanii nu au ajuns nici în Maramureş, cu atît mai
puţin în şesul dintre Carpaţii păduroşi şi Marea Baltică, spaţiu de expansiune
al populaţiei carpatice. Aici şi-au organizat atacurile contra Imperiului
Roman, armatele Geto-Dace, numite de unii şi gotice. (Waclaw Aleksander
Maciejowski 1792 – 1883, în lucrarea Geto-dacii vistulieni şi niprieni
strămoşii polonilor)
65. Daco-geţii sunt consideraţi fondatorii spaniolilor (Cronicile spaniolilor 25, p. 179); Daco-geţii sînt consideraţi fondatorii
popoarelor nordice (Gesta Normanorum, Cronica ducilor de Normandia, Carolus
Lundius etc.); Daco-geţii sînt consideraţi fondatorii teutonilor, prin
saxoni şi frizieni, ai olandezilor al căror nume naţional este şi azi Daci (Dutch) şi ai Anglilor. (Leibniz, Collectanea Etymologica etc.)
66. Amal domneşte peste Daco-geţi şi este întemeietorul
Amalilor. (Dinastia Amalilor este Daco-getă) (Carlo Troya istoric şi
politician italian 1784 – 1858)
67. Belizariu, vestitul general al lui
Iustinian, învingându-i pe aşa-zişii goţi în Italia, îşi ia titlul triumfal
de GETICUS MAXIMUS. Ori titlul triumfal nu se putea lua decît după numele
poporului pe care l-ai învins.
68. Neamul tracilor este cel mai numeros din lume, după cel
al inzilor. Dacă ar avea un singur conducător sau dacă tracii s-ar înţelege
între ei, neamul lor ar fi de nebiruit şi cu mult mai puternic decât toate
neamurile. (Istoricul Herodot 484-425 î.Chr.)
69. Ostaşi, ora mult aşteptată de către toată suflarea
românească, şi îndeosebi de voi, vitejii mei ostaşi, a sunat în sfârşit după
lunga şi dureroasa aşteptare. Trecerea trupelor aliate peste Dunăre ne impune
ca o sfântă şi patriotică datorie să luăm iaraşi arma în mână ca să izgonim,
împreună cu ele pe vrăjmaşul cotropitor din ţară şi să aducem liniştea
populaţiei asuprite. Regele vostru vă cheamă din nou la luptă ca să înfăptuiţi
visul nostru de atâtea veacuri: Unirea tuturor Românilor , pentru care în anii
1916-1917 aţi luptat cu atâta vitejie. Sufletele celor căzuţi pe câmpul de
onoare vă binecuvântează pentru această ultimă sforţare: privirile
credincioşilor noştri aliaţi sunt îndreptate cu dragoste şi încredere spre ţara
noastră şi fiii ei. Camarazii voştri de arme … cari vin în ajutorul nostru,
cunosc vitejia voastra de la Oituz, Mărăşeşti şi Mărăşti, arătaţi-le că
timpul de aşteptare n-a putut să slăbească braţul ostaşului român. Fraţii
noştri din Bucovina şi din Ardeal vă cheamă pentru ultimă această luptă, ca
prin avântul vostru să le aduceţi eliberarea de jugul străin. Biruinţa e a
noastră şi viitorul va asigura întregului neam românesc viaţă paşnică şi
fericită. Înainte deci cu vitejia strămoşească! Dumnezeu este cu noi!
Ferdinand (Proclamaţia regelui Ferdinand către ostaşi, Iaşi 10.11.1918)
Mulţumiri lui Klaus Kotzur, sursa acestor
informaţii, care sper să reducă la tăcere pe DENIGRATORII MARELUI TRECUT
TRACO-GETO-DACIC AL RUMÂNILOR !!!
Abonați-vă la:
Postare comentarii
(Atom)
Translator
Download
 |
Parteneri
Superb! Traiasca Dacia Felix!
RăspundețiȘtergere