Radio Live
Pagina Facebook
Vizitatori
Acest articol se doreste a fi un omagiu adus personalitatii lui Constantin Brailoiu, cel care publica in revista “Boabe de grau” Schita asupra unei metode de folclor muzical (in Opere, IV, Editura Muzicala, Bucuresti, 1979). Este deja cunoscut faptul ca preocuparile pentru culegerea si publicare folclorului muzical dateaza cam din aceeasi perioada cu cele legate de folclorul literar care, mult timp, a detinut suprematia in cadrul sincretismului folcloric.
Despre “folclorul muzical” ca “o stiinta care isi cauta inca legile”, Constantin Brailoiu a scris inca din anul 1929(Despre folclorul muzical in cercetarea monografica, in Opere, IV, Editura Muzicala, Bucuresti, 1979, p.69-92) insa numeroase elemente si momente de tratare la un inalt nivel stiintific al folclorului muzical intalnim si la G.D.Kiriac, Bela Bartok sau Tiberiu Brediceanu.
Imposibilitatea recunoasterii folclorului muzical ca atare i-a diminuat teoretizarea aparuta in plin sec XX. Transformarea denumirii sale din “folcloristica muzicala” in “etnomuzicologie” se produce abia la mijlocul secolului trecut, dupa ce bazele teoretice fusesera puse si excelent argumentate de catre Brailoiu. Asadar, etnomuzicologia se afirma si emancipeaza ca o stiinta de sine statatoare egala cu profilul celorlalte disciplne ale folcloristicii. Studiile elaborate de Constantin Brailoiu pun in evidenta conditia de pluri – , multi – si interdisciplinaritate a acestui nou domeniu stiintific. In acest sens iata ce afirma savantul roman despre noul domeniu de studiu: ”Oricum vom parasi adeseori , vrand-nevrand, taramul muzicii, intrand pe al stiintelor anexe: fie estetica, fie filologia, fie oricare alta”( Despre folclorul muzical…, in Opere, IV, p.85).
In primii ani de afirmare a operei sale stiintifice, Constantin Brailoiu sustinea ideea ca folcloristica muzicala este o “stiinta a, socialului” (Schita asupra unei metode…., ibidem, p.31-68) subordonand in acest fel oarecum etnomuzicologia sociologiei. Beneficiind de culegerile de teren facute impreuna cu sociologii formati de catre Dimitrie Gusti, Brailoiu isi va pune problema asupra functiei sociale a muzicii pe care o va ingloba in metoda sa de cercetare alaturi de metoda de culegere a materialului si a interpretarii sale precum si a statisticilor matematice sau a chestionarelor care sunt in esenta socialogice. Credem ca cea mai buna ilustrare a celor afirmate pana aici o constituie una dintre marile sale opera exegetice “Viata muzicala a unuio sat: Dragus”( aparuta la Paris in 1960 si publicata in Opere, IV, Editura Muzicala, Bucuresti, 1979, p.93-258), lucrare ce se constituie ca fiind prima monografie propriu- zisa de sociologie muzicala romaneasca.(vezi si Marin Marian – Constantin Brailoiu si “viata ulterioara” a etnomuzicologiei” in “Revista de Etnografie si Folclor”, tomul 34, nr.4/1989, Bucuresti Editura Academiei, p.292)
Stiinta complexa, etnomuzicologia in viziunea lui Brailoiu nu se ocupa numai de muzica ci si de creatorul, colportorul si interpretul ei, de intregul univers de idei,,obiceiuri,credinte gesturi sau conditii in care se face muzica respectiva. In acest fel prin intermediul muzicii, folclorul muzical se ocupa de om in complexitatea sa. ”Unde deopotriva cantecele vietuiesc cu adevarat, se nasc, mor, se prefac, nedespartite de traiul mediului din care s-au ivit, realitatea muzicala va ramane neinteleasa fara cunoasterea realitatii sociale” (Schita asupra….,op.cit., p.35).
Metoda complexa de culegere a faptelor de folclor muzical preconizata de C.Brailoiu precum si aplicarea in practica a acestei metode a facut posibila conservarea prin consemnare a multor fapte de viata culturala contribuind in acest fel la salvarea unui bogat patrimoniu de marturii asupra complexitatii naturii umane vis a vis de actul muzical.
Asadar, prin metoda de cercetare precum si prin legitatile sale, etnomuzicologia contribuie la o mai buna intelegere stiintifica a culturilor omenesti.
“Nu exista nici o diferenta innascuta intre muzica primitiva a celorlalte continente si ea care, la trepte diferite de dezvoltatre, subzista inca in satele Europei” ( Etnomuzicalogie II.Studiu intern(1958), in Opere II, Editura Muzicala, Bucuresti, 1969,p.171-172).
Inca din 1931 cand elaboreaza acea Schita asupra unei metode de folclor muzical Brailoiu defineste etnomuzicologia in cadrul actelor de culegere, transcriere, si catalogare a pieselor muzicale si a informatiilor aferente.
Etnomuziclogul Marin Marian descopera in mai sus amintita Schita…, conditia de stiinta a diferitului datorata deschiderii epistemologice a etnomuzicologiei, argumentand aceasta cu un dialog purtat intre C.Brailoiu si marele antropolog Eugen Pittard. Savantul roman spune ca “o muzica populara este indiscutabil legatade manifestarile vietii sociale taranesti, care, la randul ei, isi are izvoarele intr-o maniera speciala de gandire, de simtire si de trai. Era deci inevitabil, ca inveastigatiile noastre sa imbratiseze, in afara de faptul muzical insusi, aceste conditii si mediul sau” (Comisel Emilia, Prefata la Opere, IV, p.7). Manifestarea diferitului mai rezulta, conform aceluiasi etnomuzicolog citat si in ceea ce priveste notiunea de autor care in folclor este anonim si colectiv, asadar plural ceea ce se constituie ca baza la aparitia cantecului popular (Reflectii asupra creatiei muz,icale colective, studiul constituindu-se drept “testament stiintific” cum l-a numit Gilbert Rouget in Constantin Brailoiu, Problemes d’ethnomusicologie, textes reunis et prefaces par Gilbert Rouget, Geneve, Minkoff Reprint, 1973, p.XII). Studiul etnomuzicologic, gratie metodologiei propuse si brevetate de Brailoiu da cercetatorului o perspective ampla si generoasa asupra omului si a problematicii sale.
In incheierea acestor randuri vom da citire opiniilor lui Jacques Chailley, muzicologul, profesorul si compozitorul francez care a colaborat cu savantul roman :
“Ce grand aristocrat de l’esprit, comme l’appelle Emile Vuillermoz, a laisse une empreinte profonde dans la science musicale de son époque, et c’est avec emotion et reconnaissance que nous saluons ici la memoire d’un savant et d’un artiste qui honore la France comme il a honore la Roumanie”( Hommage a Constantin Brailoiu, 1959, apud Emilia Comisel, Constantin Brailoiu (1853-1958), Editura Academiei Romane, Bucuresti, 1996, p.94)
autor: dr. Otilia Pop MICULI
Abonați-vă la:
Postare comentarii
(Atom)
Translator
Download
 |
Parteneri
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu