Radio Live
Pagina Facebook
Vizitatori
POPOR ROMÂN,
Îţi scriu pentru că sper ca măcar acum, să îţi aminteşti cine ai fost, cine eşti şi poate aşa vezi încotro te îndrepţi! Eşti singurul popor european care trăieşte încă acolo unde s-a născut.
Nu o spun eu, o spune istoria popoarelor. O fi mult, o fi puţin, nu ştiu - dar ştiu că eşti unic în Europa, această Europă care te loveşte, te jigneşte şi te umileşte.
De ce o laşi să facă asta, când tu eşti singurul popor născut, crescut şi educat în graniţele sale? Eşti primul popor din lume care a folosit scrierea. Nu o spun eu, o spun tăbliţele de la Tărtăria şi o recunosc toţi cei care le-au studiat.
Melodia nu prinde viaţă decât în clipa când e cântată şi nu vieţuieşte decât prin voia interpretului şi în chipul voit de el: creaţie şi interpretare se confundă”. (Constantin Brăiloiu)
Cântecul oglindeşte prin imagini artistice tipice (poetice şi muzicale), născute şi trecute prin filtrul practicii colective, viaţa oamenilor cu durerile şi bucuriile lor, atitudinea faţă de nedreptăţile sociale, năzuinţa de veacuri pentru o viaţă mai bună, concepţia lor despre lume. Creaţia muzicală tradiţională românească se remarcă printr-o paletă tematică extrem de variată, o varietate ritmică remarcabilă, ornamentaţie de excepţie care ne ajută să diferenţiem acest tezaur, atât din punct de vedere al zonelor etnografice dar şi în cadrul acestora pe genuri muzicale.
Pentru a face o ordonare pe axa angelic-demonic a personajelor mitologice din cultura populară românească ar trebui mai întâi să ne oprim asupra noţiunilor de mit, de angelic şi demonic.
Conceptul de mit are astăzi un sens aproape neprecizat, atât de larg încât aproape că ajunge să nu mai desemneze nimic clar. În Mitos şi Epos (1) Mihai Coman, în debutul definirii conceptului actual, spune chiar “noi nu ştim prea bine nici ce desemnează mitul şi nici ce înseamnă noţiunea de mit. Cu alte cuvinte: nu posedăm nici valorile conceptului, nici semnificaţiile termenului şi nici sensurile cuvântului.” (op. cit., p. 33) Chiar şi termenul grecesc mythos parcurge o seamă de semnificaţii, de la vorbire, „o suită de cuvinte care au sens; cuvântare, discurs, conţinut al cuvintelor, părere, intenţie, vorbire, gândire, povestire” (P. Chantraine în op. cit., p. 33), la conversaţie, digresiune, poveste, alegorie, simbol, discurs elaborat.
Abonați-vă la:
Postări
(Atom)
Translator
Download
 |
Parteneri
