Radio Live
Pagina Facebook
Vizitatori
lunea
Tradiţii:
"Luni e ziua în care începe orice lucru de ispravă. ♦ Cum îţi merge lunea, îţi merge toată săptămâna, şi mai ales lunea cea dintâi, la începutul lunii. ♦ Tot lucrul ce se începe lunea merge bine, cu spor, uşor şi ţine mult, e trainic. ♦ Nu e bine să se dea bani din casă în această zi şi cu deosebire dimineaţa, căci toată săptămâna va trebui să tot dea; ci să caute numai a lua, căci atunci va primi de pretutindeni. ♦ Când mori, mergi mai întâi la Sf. Luni şi te întreabă de i-ai postit ziua. Dacă i-ai purtat cinstea, te ia sub scutul lui, de nu, te trimite la alţii.
Pe ceea lume la Sf. Luni se duc, şi el le ia în seamă şi le rânduieşte unde au să şadă. Îngerul vine cu moartea la om să-i ia sufletul şi moartea taie pe om cu coasa; sufletul iese şi îngerul îl ia şi îl duce de-l dă în seama lui Sf. Luni."
Pe ceea lume la Sf. Luni se duc, şi el le ia în seamă şi le rânduieşte unde au să şadă. Îngerul vine cu moartea la om să-i ia sufletul şi moartea taie pe om cu coasa; sufletul iese şi îngerul îl ia şi îl duce de-l dă în seama lui Sf. Luni."
Pentru bunul mers al vieţii şi al treburilor:
"Lunea trebuie început orice lucru de ispravă, pentru ca Dumnezeu să ajute a-l termina cu bine şi curând. ♦ Lunea cine o posteşte prelungeşte zilele omului şi orice dorinţă ai avea se împlineşte. ♦ Se crede că femeile care nu au copii şi postesc lunea capătă copii. ♦ Copilul născut lunea are noroc şi viaţă îndelungată. ♦ Semănatul să se înceapă lunea sau joia, în zori, ca orice lucru însemnat pe care îl face omul. ♦ Când ţi-a intra luni în casă un om cu noroc, îţi merge ca din apă, da când ţi-a intra unul fără noroc, sărăceşti şi flămânzeşti. ♦ De primeşti bani lunea, e semn bun."
Apărător de rele şi durere:
Apărător de rele şi durere:
"Luni să nu dai nimic din casă, că dai toată săptămâna şi nu se ţine lucrul în casă. ♦ Lunea nu e bine să se spele rufe, căci unul de al casei se va umple de buboaie. Dacă faci lăutoare ori speli cămăşi lunea, ai să te îmbolnăveşti de râie şi de rapăn, ai să faci păduchi şi lindini, şi de purici nu te vei mântui. ♦ Să nu dai gunoiul afară, că se împrăştie găinile. ♦ Să nu numeri lunea paserile, că-ţi mor de boală, ori îţi pier. ♦ Lunea nu se ia ouăle din cuibar, căci părăsesc găinile ouatul în acel loc. ♦ E rău de plecat lunea la drum. ♦ Să nu-ţi tai unghiile lunea, marţea şi vinerea, că uiţi unde pui ceva, nu mai ţii minte. ♦ Nu se îngroapă morţii, căci, luând-o din capul săptămânii, e rău de moarte pentru cei rămaşi în viaţă."
Magie:
Magie:
"În genere, pentru lecuit, babele descântă în zilele de post sau de sec (lunea, miercurea şi vinerea), ca să sece boala."
Despre vreme:
Despre vreme:
"Dacă începe lunea a ploua, plouă o săptămână; dacă începe joia, ţine două săptămâni."
marţea
Tradiţii:
"Marţi s-a urzit lumea. Marţi nu-i bine de urzit. ♦ Marţi s-a născut Domnul Hristos. ♦ Marţi seara nu torceau nevestele, numai tinerele torceau, cele tinere. Dar le lua Marţolea şi le bătea de pereţi. Aceie se arată cu dinţi lungi, avea dinţi lungi, înţelegi? Ca jumătate degetele. Era babă, da, bătrână era. Era cam de vreo doi metri şi zece de înaltă, dar avea nişte dinţi cum are colţii mistreţul, aşa de mari şi de lungi. Şi eu mă temeam, nu mergeam în şezătoare, că mă speria aceie cu dinţii ei aşa de mari că m-a mânca, m-a rupe. Şi femeile se temeau de Marţi-Seara. Nu prea torcea nimeni. ♦ O femeie a tors marţi seara cânepă, că avea multă, şi a vrut şi ea să nu rămână prea mult în urmă cu torsul. Şi, cum torcea ea de zor, numai că a venit Marţi-Seara, adică Marţolea, la ea şi i-a zis: – Dă-mi caier să torc şi eu. Şi au tors laolaltă. Şi nu ştiu nici eu cât de cu spor şi-a tors femeia toată cânepa, cu, i-a ajutat Marţolea. La capătul torsului au răşchiat tortul. Şi apoi i-a zis: – Hai să punem torturile a fierbe, că tare bine ştiu pune la fiert torturile. Şi să vezi ce mândre ţi le voi face, că nimeni nu va avea torturi ca dumneata. Văzând că nu-i a bună, s-a dus în vecini şi i-a zis la vecină-sa: – Nu ştiu ce-i, dar a venit la mine o femeie şi imediat tot mi-a tors. Şi acum vrea să-mi pună şi torturile la fiert. – O, bată-te! Aceie-i Marţolea. Fugi acasă şi strigă afară „Tudumănesc că ard Munţii Garareului!” Şi cum a răcnit femeia, Marţolea a ieşit şi ieşit fuga din casă şi a zis: – Ai de mine şi de mine, coconii mei! Până atunci femeia şi-a scos din casă tot ce era de piedică: cociorvă, mătură, cruce. Ea pe când a venit nu s-a putut apropia. Şi atunci a zis: – Bată-te dracul de femeie! Peri-u-ai, că ai fost mai loatră ca mine. Cu atâta a rămas vie, că a vrut să o bage în badogul cu torturi să o fiarbă. No, asta a fost puterea ei."
Pentru bunul mers al vieţii şi al treburilor:
Pentru bunul mers al vieţii şi al treburilor:
"Să umpli borş marţea, că se face acru. ♦ Ogorul se credea că este bine să-l începi într-o zi de dulce, marţea şi joia îndeosebi, ca să fie mai mult belşug."
Apărător de rele şi durere:
Apărător de rele şi durere:
"Marţea şi sâmbăta sunt zile pocite, rele. Marţi să nu începi nimică, că nu sfârşeşti cu bine. Marţa nu-i de spor, nici de ajutor, da de napaste şi ură. ♦ Să pui cloşca totdeauna marţi sara. ♦ O logodnă nu este bine să se facă marţea, miercurea şi vinerea, fiind zile păgubitoare. ♦ Să nu începi la plug marţea, că nu se fac bucatele. ♦ Când eşti decis să faci o călătorie, să nu pleci marţea sau sâmbăta, căci îţi va merge rău. ♦ Nu-i bine să pleci la drum, că nu reuşeşti nimic. Unde te duci, nici nu poţi să stai: te ntorci în fugă înapoi. ♦ Marţi cine se naşte e lucru rău. ♦ Să nu se spele nimeni pe cap marţea, că-i tare rău de năpaste. Femeii care se spală pe cap în această zi îi moare bărbatul. ♦ Când torci marţi seara, mănâncă vârcolacii luna."
Magie:
Magie:
"Pentru duşmani se posteşte marţea. Să ai un duşman de moarte, dar dacă posteşti marţele ce cad înaintea sărbătorilor celor mari, trebuie să-l culci. Dar cum să posteşti? Să nu mănânce până la asfinţitul soarelui nimeni, nimic în casă: nici mâţă, nici vită, nici om, toţi să postească. Aşa a făcut o femeie un an de zile, că o bătea bărbatul său; să fi lucrat cât de mult şi ea nu mai avea la dânsul dreptate. Seara, după ce asfinţea soarele, aprindea opt lumânări: două pe prag, două în fundul casei şi câte două în celelalte două părţi de casă, şi tot timpul cât ardeau lumânările bătea mătănii şi făcea rugăciuni, iar la anul bărbatul ei a murit."
Despre vreme:
Despre vreme:
"Marţi dacă începe a ploua, plouă toată săptămâna. ♦ Când marţi şi sâmbătă străluceşte soarele mai bine ca de obicei, se schimbă vremea."
miercurea
Tradiţii:
"Miercurea nu se începe pânza, că miercuri s-a făcut pământul. ♦ După duminică şi vineri, miercuri e cea mai mare zi. ♦ Miercuri e ziua Maicii Domnului, întru cinstea ei se posteşte."
Pentru bunul mers al vieţii şi al treburilor:
Pentru bunul mers al vieţii şi al treburilor:
"Miercurea se posteşte, ca să ai cinste. ♦ Ca să ai puicuţe, pui cloşca în zile femeieşti: miercurea, vinerea, sâmbăta şi duminica. Cucoşeii, în zile bărbăteşti: luni, marţi şi joi. Ouăle cele lungi sunt cucoşi, iar cele rotunde, puicuţe."
Apărător de rele şi durere:
Apărător de rele şi durere:
"Miercuri să nu faci leşie, să nu zoleşti, că pe ceea lume bei zoala. ♦ Miercuri să nu te speli pe cap, că rămâi vădană sau, dacă eşti fată, ai să te măriţi cu un văduv. De se va la femeia nouă miercuri dupăolaltă, sau timp de un an de zile, miercurea, la lună nouă, îi va muri bărbatul. ♦ Nu e bine a porni miercurea în peţite, pentru că miercurea e stinghere pe lume, miercurea e văduvă şi cel ce peţeşte sau se cunună în această zi foarte lesne poate să rămână văduvoi. ♦ Castraveţii să nu-i pui în pământ miercuri ori vineri, că ies amari. ♦ Miercurea şi vinerea să nu iei ouăle din cuibar, că faci pecingine pe obraz. ♦ Copilul născut miercuri va trăi cam treizeci de ani şi va fi sărăcăcios. ♦ Miercurea şi vinerea nu-i bine de umblat cu mâna în lapte şi brânză, că stârpesc vacile. Asemene nu-i bine a umbla cu ouă, că vine dihorul la găini.
joia
Tradiţii:
"Joia e jumătate bărbat şi jumătate femeie; că şi bărbaţii şi femeile îl ţin. ♦ Cine se naşte joi e cu noroc şi negoţitor de boi."
Pentru bunul mers al vieţii şi al treburilor:
Pentru bunul mers al vieţii şi al treburilor:
"Este o zi bună, în care poţi să începi un lucru. ♦ Se crede că numai duminica şi joia este bine a se cununa; dacă s‑ar cununa cineva în alte zile, apoi acea căsătorie nu va fi fericită. ♦ Joia‑i pentru dragoste. ♦ Joi să speli icoana Maicii Domnului cu busuioc şi să te speli cu apa aceea şi s‑o dai pe flori, pentru dragoste. ♦ Joi îi bine întotdeauna să te lai, să te piepteni, pentru dragoste; să scuturi, să grijeşti în casă, că toţi te iubesc; aceea zi îi a dragostei. ♦ Pentru spălat cămăşile sunt două zile pe săptămână: marţea şi joia. ♦ Joia e bine să se spele pe cap fetele, înainte de a răsări soarele."
Apărător de rele şi durere:
Apărător de rele şi durere:
"Se crede că din ouăle puse joia sub cloşcă vor ieşi numai cucoşei. ♦ Unghiile nu se taie decât joia şi sâmbăta; altfel, pe ceea lume le cauţi prin gunoaie mari cât munţii. ♦ Joile după Paşti până la Înălţare se ţin, că-i rău de piatră, bate piatra lanurile. ♦ Cine lucrează în joile după Paşti şi în zilele de Filipi, Dumnezeu porunceşte lui Sf. Petru să trimită din căţeii săi (lupi) să le ia câte o vită din curte."
Despre vreme:
Despre vreme:
"Când începe ploaia de joi, ţine două săptămâni."
vinerea
Tradiţii:
"Sf. Vineri e cea mai mare din toate zilele, e jumătate de duminică, dacă o ţii e de mare ajutor, e a crucei. ♦ Despre Sf. Vineri se povesteşte că ar fi o femeie bătrână, ce încontinuu se roagă lui Dumnezeu pentru lumea păcătoasă şi greşită. ♦ Sfânta Vineri e închipuită ca o bătrână, ţinând într-o mână toiagul cu care loveşte în timpul somnului mai ales pe cei care îndrăznesc a mânca de dulce vinerea, iar în mâna dreaptă ţine o cupă cu apă vie, spre a stropi pe acei care o respectă şi a-i orândui astfel să fie fericiţi. Ea este aceea care, în chip de femeie, se arată omului în vis, certând pe toţi aceia care, lucrând sau mâncând dulce, n-au respectat ziua ei. Aşa, unuia care greşise şi mâncase către vineri, peste noapte, în vis, i s-a arătat o femeie care venea spre el, ţinând în mâini o bucată enormă de slănină. Ajungând lângă el, l-a izbit cu slănina peste ochi, strigându-i cu necaz: „Na, satură-te de carne!“ Păţitul s-a deşteptat, tremurând şi durându-l ochii şi capul. Un altul, care mâncase peşte vinerea, a visat că ducea din greu un car încărcat cu peşte, la care era înjugat, şi pe care sta o femeie ce-l lovea cu biciul. ♦ Orice lucru început vinerea nu are şi nu poate avea sfârşit bun. ♦ Vinerea nu se coase, nu se toarce, nu se scoate gunoiul afară, se strânge într un colţ al casei şi pe pune mătura pe el, sub pretext că, dacă-l aruncă afară, îl aruncă în ochii Sf. Vineri. ♦ Vinerile se ţin, pentru că orbeşti. Astfel s-a întâmplat că un om a făcut o pereche de opinci şi i-a luat vederile şi, până nu le-a desfăcut, nu a mai putut vedea. ♦ Afară de vinerile din săptămână, sunt peste an douăsprezece vineri mari, în care se cuvine ca omul să nu mănânce nimic până a doua zi. Alţii mănâncă înspre seară o bucăţică de pâine şi apă, iar toată ziua şi o petrec în post şi rugăciune. ♦ Fetele postesc ca să se mărite, vineri înainte de Sf. Andrei. ♦ Cine se scaldă în Vinerea Seacă, înainte de a răsări soarele, acela nu mai are boale în oase. "
Pentru bunul mers al vieţii şi al treburilor:
Pentru bunul mers al vieţii şi al treburilor:
"Vinerea cine o posteşte tare e de ajutor pentru orişice va pune în gând. ♦ Vinerea nu se zoleşte, căci se crede că Sf. Vineri apără de opărit. ♦ Vineri dimineaţă, până în răsăritul soarelui, dacă te vei spăla pe cap în vale, îţi trec durerile de cap. ♦ Vinerea o postesc mai ales fetele, ca să le crească părul şi să fie frumoase, şi nevestele care s-au prins din tinereţe a o ţine. ♦ Vinerile sunt bune de vindecarea boalelor."
Apărător de rele şi durere:
Apărător de rele şi durere:
"Vinerile nu lucrează, zic că-i feresc de poceli, de ceasuri rele cu vânt şi năduf. ♦ Vinerea să nu coşi şi să nu torci, altfel ţi se coc degetele şi le cad unghiile. ♦ Nu se coase, căci unde se înţeapă femeia se face bubă, mai adesea neagră. Cine ţese îşi scoate singur ochii pe ceea lume. ♦ Vineri nu se toarce, pentru a nu face sugel la degete, şi ca să nu se urce vârcolacii pe acel fir la lună, ca să o mănânce. ♦ Pâine de coci vinerea şi umpli borş se face sânge. O femeie a făcut pâine vineri şi a murit. ♦ Borşul ce se umple lunea şi vinerea e al Necuratului. Ca să nu fie al lui, să pui sare şi câţiva cărbuni în borş, când îl umpli, şi nu se poate apropia. ♦ Vinerea nu se mătură prin casă, nici nu se dă gunoiul afară, că mănâncă uliul găinile. ♦ Nu se sapă la vie, fiindcă se mănează strugurii sau bate piatra. ♦ Vinerile se ţin pentru arsuri. Nu lucrează, deoarece cad copiii pe foc şi ard. Vinerile le ţin femeile, ca să nu se arză copiii când îi scaldă. ♦ Vinerile se ţin de femei, spre a nu visa vise rele. ♦ Orice lucru făcut vineri (cămaşă, ciorapi, brâu) nu e bun să-l îmbrace omul când moare."
Despre vreme:
Despre vreme:
"Crăciunul, dacă cade vineri, e iarna grea. "
sâmbăta
Tradiţii:
"Sâmbăta e mai mare cu un ceas ca celelalte zile. ♦ Cine se naşte sâmbăta e lucru rău. ♦ Sâmbăta este ziua moşilor, strămoşilor, când urmaşii sunt datori să-şi aducă aminte de dânşii şi să nu uite că şi cei de pe lumea cealaltă au nevoie de toate, întocmai ca şi cei care încă mai trăiesc. ♦ Sâmbăta să nu începi nici un lucru, nici la drum să nu porneşti în vreun interes, că sâmbăta e a moarte. Strai să nu-ţi începi, că nu ajungi să-l porţi, mori. ♦ Sâmbătă se lucrează orişice, numai hainele nu e bine de a se croi în această zi şi a se porni la drum, pentru că marţea şi sâmbăta numai la morţi se croieşte şi numai morţii se pornesc din casă în aceste două zile. ♦ Drumul către cei răposaţi va fi prin imperiul Sf. Sâmbete, adică în ziua sâmbetei ne putem apropia de cei morţi. Sâmbăta se dă pretutindeni de pomană pentru sufletele morţilor, care pomană poate să constea din mâncare, băutură, haine de purtat şi altele. Rugăciuni pentru mântuirea sufletelor lor de păcate se pot face şi în alte zile, dar pomana este mai bine primită de Dumnezeu este cea făcută în ziua sâmbetei. ♦ Ce dai în ziua ei, vezi pe ceea lume. Sâmbăta orişice dai e pomană. Pomană să faci toată săptămâna, dar, dacă n-ai făcut sâmbăta, nu-i primit. Sâmbăta cerul e deschis, atuncia aşteaptă sufletele şi se uită, oare le-a trimis ceva, de pe astă lume. Dacă nu li s-a dat nimic, se supără şi se roagă la sufletele celea, cărora li s-a dat de acasă; acelea stau la masă cu ceea ce li s-a dat dinainte. „Împrumută-mi şi mie până sâmbătă, zice sufletul, că poate mi-or da şi ţi-oi da înapoi!“ Dar dacă şi sâmbăta viitoare nu capătă, atunci sufletul căruia i-i dator vine şi-l pişcă şi cere: „Dă-mi ce-i al meu!!“ Sufletul plânge şi blestemă: „Să dea Dumnezeu până la anul să vină şi ei aici, neamurile ce are, să vadă cum mă necăjesc eu!“. ♦ Când nu se poate da cuiva un lucru de pomană, se aruncă acel lucru pe apă, apa Sâmbetei, care-l va duce şi-l va aşeza, după credinţa poporului, în locul cuvenit. Astfel se întâmplă cu obiectele sfinte, dar vechi, precum icoane de lemn mâncate de cari, candele crăpate, sfeşnice, rămăşiţe de lumânări şi altele. ♦ Raiul numai sâmbăta e deschis şi atuncea sufletele intră. Sufletele trebuie să stea în iad până ce-şi fac canonul, şi dacă iesă peste săptămână stau până sâmbătă la Sf. Petru şi sâmbătă dimineaţa, pe la răsăritul soarelui, când prind cucoşii a cânta, raiul se deschide şi sufletele intră, iar iadul se închide, căci dracii nu pot suferi să audă cucoşii cântând. Iadul numai cât sâmbăta şi duminica e închis. Sâmbăta, când dăm noi aici de pomană, şi duminica, când se roagă preoţii. ♦ De naşte sâmbăta, zice că moare copilu ăla; moare tot la oarele când s-a născut. Moare, că s-a născut la sfârşitu săptămânii; nu poţi începe cu sfârşitu. ♦ Sâmbăta sunt ceasuri rele."
Pentru bunul mers al vieţii şi al treburilor:
Pentru bunul mers al vieţii şi al treburilor:
"Semănatul cânepii trebuie să aibă loc sâmbăta. ♦ E bine să te speli pe cap, pentru că toate boalele şi durerile de cap se duc pe apa sâmbetei."
Apărător de rele şi durere:
Apărător de rele şi durere:
"Sâmbătă seara nu se dă nimic din casă. ♦ Să nu croieşti cămeşă sâmbăta, că moare cel ce a purta-o. ♦ Când croieşti o haină sâmbăta şi o isprăveşti tot sâmbăta, omul a cărui e haina moare cu siguranţă. ♦ Sâmbătă nu-i bine să pleci la drum, că sunt trei ceasuri rele şi nu ştii ce te prinde: un necaz, o boală."
Magie:
Magie:
"Cine are guşă, sâmbătă seara, când toacă popa de vecernie, să ieie un băţ de alun, să se bată peste guşă cu el de trei ori, dacă vrea să-i treacă, şi să zică: „Popa toacă, guşa seacă“. ♦ Ca o fată să fie jucată de un anumit flăcău şi apoi luată de el de soţie, fata ia sâmbătă seara un cuţit şi-l înfige, rostind nişte versuri, în pâmânt, la un corn de casă, şi crede că apoi flăcăul dorit o va juca şi lua de soţie."
Despre vreme:
Despre vreme:
"Se crede că dacă a început să ploaie sâmbătă, apoi ploaia va dura mult timp, de sâmbătă până cealaltă sâmbătă."
duminica
Tradiţii:
"Sfânta Duminică ar locui dincolo de Apa Sâmbetei, în palate de aur, în păduri neumblate de oameni, şi este îmbrăcată în haine albe. Ea se arată oamenilor, în vis sau în realitate, pentru a-i sfătui cum să alunge bolile şi să prevină pagubele. Poate să apară însă cu chip de femeie, cu picioare de găină, dacă oamenii mănâncă de dulce în zilele de post, zgâriată, împunsă, tăiată şi sângerată, dacă femeile au spălat rufe sau au cusut de ziua ei. ♦ Să nu mături duminică dimineaţa în faţa soarelui, că colbăieşti faţa sfântului soare. ♦ Duminica şi sărbătoarea să nu mănânci de dimineaţă, că ţi se împărtăşeşte îngerul. ♦ Cine se naşte duminica e vesel. ♦ Copiii născuţi duminica se ţin de norocoşi. ♦ În an sunt atâtea sărbători mărunţele şi atâtea sărbători îşi fac femeile, mai ales acele care nu voiesc să lucre, că, dacă te vei potrivi şi nu-i lucra, nu i avea nici cămeşă pe trup. O femeie leneşă odată tot ţinea toate sărbătorile, ba şi în zile de lucru nu voia să lucreze, aşa că, murind, nu a avut cămaşă, cu ce s-o îmbrace, şedea goală pe laiţă . Dar de mult îmblau zilele pe lume. Au venit toate sărbătorile de peste an la femeia aceea şi au început a se mira cum de nu are cămeşă. Femeile au început a le spune că n-a lucrat nimică şi a ţinut prea multe sărbători. „Eu aş fi iertat-o, zice o sărbătoare, dacă lucra de ziua mea“. „Şi eu aş fi iertat-o, zice alta, numai să nu fi stat moartă goală“. „Şi eu aş fi iertat-o“. Şi tot aşa au zis toate sărbătorile, c-ar fi iertat-o. Să fi tors numai câte un fir în toată sărbătoarea şi şi ar fi făcut cămeşă! Da Sf. Duminică zice: „Ba eu n-aş fi iertat-o, dacă ar fi tors în sărbătoarea mea!“ Toate sfintele te iartă dacă lucrezi, numai duminica nu! ♦ Nevasta unui ţăran înstărit mergea şi la biserică, şi la petreceri, dar bine altora nu făcea niciodată. Când a murit, dracul şi îngerul s-au luptat pentru sufletul ei. Sf. Duminică a salvat-o, pentru că îi respectase ziua. De aceea trebuie cinstită duminica."
Pentru bunul mers al vieţii şi al treburilor:
Pentru bunul mers al vieţii şi al treburilor:
"Duminica dimineaţă să deschizi uşa încă pe întuneric, că, de găseşte Maica Domnului deschis, intră şi lasă noroc, dar, de e inchis, nu intră. ♦ Fânul se coseşte totdeauna după ce a trecut luna tânără (nouă). La Duminica Tânără fetele mari se piaptănă şi taie cu foarfecele vârful părului, ca să crească mai lung şi mai des. ♦ Toate visele visate sâmbătă noaptea înspre duminică se izbândesc."
Apărător de rele şi durere:
Apărător de rele şi durere:
"Când uzi florile duminica, fac viermi la rădăcină. ♦ Nu e bine să coşi duminica, să înjugi boii sau să lucrezi ceva, că tot ce faci e lucrul dracului şi te trăzneşte, când te-o apuca ploaia undeva. ♦ Duminică nu se taie pasăre, nici altfel de dobitoc, că pe urmă nu-ţi merge bine în acele dobitoace, fiind în acelaşi timp şi un mare păcat. ♦ Toamna, când se pune varza în putini, pentru iarnă, să nu se pună duminica, căci se cloceşte. ♦ Nu e bine de scăldat copilul duminica dimineaţa, pentru că, cât creşte într-o săptămână, dă înapoi. ♦ Duminica cloşcă nu se pune, că ies puii monştri."
Magie:
Magie:
"Duminică dimineaţă să mături casa din patru cornuri cu mătura şi să arunci gunoiul în drum, aruncând şi mătura, căci, de sunt ploşniţe, sau îşi aduc farmece, sau ai huit, supărare în casă, toate se duc. ♦ Dacă te duci într-o duminică la câmp la mătrăgună şi-i dai mâncare şi băutură, vin şi pâine, şi-o iei cu lăutari şi cu norod acasă, pe o urmă o ţii tot în cinste şi te arăţi voios, şi nu te sfădeşti cu nimeni şi nu blestemi – că, de te scapi cu ceva dintr-acestea, te omoară –, apoi poţi s-o trimiţi orişiunde şi să-i ceri orişice, că-ţi aduce şi-ţi dă. Dar atâta să ştii. Să nu care cumva să treacă duminică făr’ a nu-i aduce lăutari şi românii din sat să facă joc, iar tu să fii tare bucuros, mai ales în ziua asta. ♦ Duminică se posteşte pentru duşmani."
Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român, Ed. Paideia, Bucureşti, 2001, 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii
(Atom)
Translator
Download
 |
Parteneri
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu