Radio Live
Pagina Facebook
Vizitatori
Dochia In spiritualitatea populara bucovineana, Dochia este divinitatea agrara care, la 1 martie (inceput de An Nou, in stravechiul calendar autohton), ajunsa la varsta senectutii, incepe o ascensiune cu valente magice pentru a muri si renaste simbolic la 9 martie (inceputul anului agrar si ziua echinoctiului de primavara in Calendarul Iulian). Perioada cuprinsa intre 1 si 9 martie, cunoscuta in traditia populara si sub numele de "Zilele Dochiei", "Zilele Babei" sau "Babele", reprezinta intervalul de timp in care Dochia isi implineste destinul urcand muntele, impreuna cu turma sa de oi, pentru a muri inspre renastere. Aspectul instabil al vremii din aceasta perioada este considerat a se datora caracterului capricios al Babei Dochia.
Dochia pastreaza amintirea Marii Zeite a Pamantului (Terra Mater), fiind identificata cu Iuno din panteonul roman sau cu Hera si Artemis din panteonul grec.
Trebuie spus ca Dochia si Craciunul sunt cele mai reprezentative si mai mari divinitati populare autohtone ale panteonului romanesc.
Chiar daca divinitatea precrestina Dochia are numele asemanator divinitatii crestine Evdochia, serbata, in calendarul bisericesc, tot la 1 martie, deosebirile dintre ele sunt vizibile atat in simbolistica cat si in comportament.
Legendele Dochiei ne introduc in atmosfera unui sat cu economie pastorala, in care conflictele dintre soacra si nora fac trimitere la confruntarea dintre anul vechi si anul nou, dintre iarna si vara, dintre frig si caldura, dintre sterilitate si fecunditate etc.
Legendele despre baba Dochia si peripetiile indurate, conform acelorasi legende, ne transpun intr-o societate de tip autarhic, in care confruntarea dintre anotimpul rece, reprezentat prin Dochia, si cel cald, reprezentat prin nora sa, se leaga de unul dintre cele mai frumoase si populare obiceiuri de primavara din spatiul carpatin. Dupa unele legende, Dochia si-ar avea originea in Bucovina sau in zona limitrofa dintre Bucovina si tinutul Neamtului.
De aceasta sarbatoare se leaga obiceiul martisorului, ca si obiceiul ca fiecare om sa-si aleaga o zi din intervalul 1 - 9 martie, zi numita "baba", pentru a-si putea prefigura, in functie de evolutia vremii, norocul sau nesansa din acel an.
Sarbatoarea Dochiei deschide in spiritualitatea populara sirul unor bogate manifestari ce sunt departajate de cate 9 zile (Mucenicii, Alexiile, Blagovistenia), cifra 9 avand sens magic si fiind frecvent intalnita in vechiul calendar lunar carpatin.
Moşii sunt mai buni ca babele
Moşii sunt cei care urmează după Babe, între 10 şi 17 martie, când vremea este mai blândă, cum şi în popor se spune că moşii sunt mai buni decât babele.
În 9 martie, Biserica Română Ortodoxă îi celebrează pe cei 40 de mucenici, arşi pe rug în perioada de început a creştinismului, la Sevastia. Aceste zile prefaţează momentul echinocţiului de primăvară, care marchează începutul primăverii astronomice.
În prima perioadă a lunii martie, durata zilelor este aproximativ egală cu cea a nopţilor, pentru ca în jurul datei de 21 martie ziua şi noaptea să fie egale. Babele sunt conduse de Dochia, care, se spune, îşi leapădă în fiecare zi câte un cojoc ce este luat de "surorile" sale, numite după zilele săptămânii: Lunica, Marţica, Marcuriana, Joiţa, Viriţa, Sitiţa şi Domnica.
La început de an agricol, de cele mai multe ori, Baba Dochia este reprezentanta Anului Vechi, învinsă şi apoi înlocuită, în urma unei competiţii dificile, de una mult mai tânără.
Există şi credinţe care o prezintă drept victimă, o bătrână creştină cuviincioasă, un adevărat spirit protector. Ea este cea care se roagă neîncetat lui Dumnezeu pentru a aduce mai repede timpul călduros.
Abonați-vă la:
Postare comentarii
(Atom)
Translator
Download
 |
Parteneri
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu