Radio Live
Pagina Facebook
Vizitatori
Copilo, tu esti gata
De-a pururea sa plangi !
Si cand esti trista, Doino,
Tu inima ne-o frangi.
Dar nu stiu cum, e bine
Cand plangi, ca-n urma ta
Noi plangem toti, si-amarul
Mai dulce ni-e asa.
Si toate plang cu tine
Si toate te-nteleg,
Ca-n versul tau cel jalnic
Pe fete-n faptul serii
Le-ntampini la izvor,
Tu singura stapana
Pe sufletele lor.
Le-nveti ce e iubirea
Si razi cu ochi sireti,
Deodat-apoi te-ntuneci
Si cantece le-nveti:
Sa cante ziua-n lunca
Si seara cand se-ntorc,
Cand triste-n pragul tinzii
Stau singure si torc.
Cand merg flacai la oaste
Cu lacrimi tu-i petreci
Si stai cu ei, ti-e mila
Sa-i lasi pustii, sa pleci.
Cantand le-aduci aminte
De-o fata din vecini,
De mame si de-ogorul
Umplut acum de spini.
Si cand i-omoara dorul
Si-n jurul tau se strang,
Pui fluierul la gura
Si canti, iar dansii plang.
E plin de oameni campul,
Tu, Doino,-n rand cu ei.
Mosnegi si oameni tineri
Si tinere femei
Aduna fanu-n stoguri
Si snop din spice fac -
Din scutece copilul
Cand plange-n sahaidac
Te duci si-l joci pe brate
Si-l culci apoi pe san,
Si-i canti s-adoarma-n umbra
Capitelor de fan.
Din vai tu vezi amurgul
Spre culmi inaintand,
Pe coaste-auzi paraie
Prin noapte zgomotand,
Si-asculti ce spune codrul
Cand plange ziua-ncet
Ah, toate, Doino, toate
Te fac sa fii poet.
Si, singura cu turma,
Privind pierduta-n zari
Spui muntilor durerea
Prin jalnice cantari.
Pe deal romanul ara
Slabit de-amar si frant.
Abia-si apasa fierul
In umedul pamant.
Tu-l vezi sarman, si tremuri
Sa-l mangai in nevoi.
Si mergi cu el alaturi
Cantand pe langa boi.
Iar bietii boi se uita
Cu mila la stapan -
Pricep si ei durerea
Sarmanului roman.
Eu te-am vazut odata
Frumoasa ca un sfant,
In jur stateau batranii
Cu fruntile-n pamant.
Cantai, ca-n vis, de-o lume
Traita-ntr-alte vremi,
De oameni dragi, din groapa
Pe nume vrand sa-i chemi.
Si-ncet, din vreme-n vreme,
Batranii-n jur clipeau
Si manecile hainei
La ochi si le puneau.
Dar iata ! Cu ochi tulburi
Tu stai intre voinici,
Te vad cum juri si blestemi
Si pumnii ti-i ridici !
Pribegi de bir si claca,
Copii fara noroc,
Tu-i strangi in codru noaptea
Sub brazi pe langa foc.
Si canti cu glas salbatic,
Si-n jur ei canta-n cor
Cantari intunecate
Ca sufletele lor.
Cand stii haiduci in codru
Te prinzi cu ei fartat,
Le-arati poteci ascunse,
Pe stanci le-asterni tu pat.
Cand pun picioru-n scara,
Tii roibul lor de frau ;
Grabit, cand prind ei pusca,
Scoti plumbii de la brau,
Iar cand ochesc, cu hohot
Tu razi, caci plumbii moi
S-au dus in piept de-a dreptul
Spurcatului ciocoi.
Ai tai suntem ! Strainii
Te-ar pierde de-ar putea ;
Dar cand te-am pierde, Doino,
Ai cui am ramanea ?
Sa nu ne lasi, iubito,
De dragul tau traim:
Saraci suntem cu totii,
Saraci, dar te iubim !
Ramai, ca ne esti doamna
Si lege-i al tau glas,
Invata-ne sa plangem
C-atat ne-a mai ramas !
Abonați-vă la:
Postare comentarii
(Atom)
Translator
Download
 |
Parteneri
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu