Radio Live
Pagina Facebook
Vizitatori
Nu-i nicaierea pe pamant,
Nici omenie mai frumoasa,
Nici ceruri nu-s, nici munti nu sunt,
Ca-n Bucovina mea de-acasa.
Aici si cerul pare-un sat,
Precum în orice sat e cerul,
Aici e, parca, mai curat
Si mai puternic adevarul.
Acest articol se doreste a fi un omagiu adus personalitatii lui Constantin Brailoiu, cel care publica in revista “Boabe de grau” Schita asupra unei metode de folclor muzical (in Opere, IV, Editura Muzicala, Bucuresti, 1979). Este deja cunoscut faptul ca preocuparile pentru culegerea si publicare folclorului muzical dateaza cam din aceeasi perioada cu cele legate de folclorul literar care, mult timp, a detinut suprematia in cadrul sincretismului folcloric.
Despre “folclorul muzical” ca “o stiinta care isi cauta inca legile”, Constantin Brailoiu a scris inca din anul 1929(Despre folclorul muzical in cercetarea monografica, in Opere, IV, Editura Muzicala, Bucuresti, 1979, p.69-92) insa numeroase elemente si momente de tratare la un inalt nivel stiintific al folclorului muzical intalnim si la G.D.Kiriac, Bela Bartok sau Tiberiu Brediceanu.
Sambata, 25 mai 2013, incepand cu ora 20:00 va invit sa ma urmariti in cadrul emisiunii "PETRECERE
ROMANEASCA" pe TVH 2.0, realizator/prezentator Georgel Nuca.
Duminica, 19 mai 2013 va invit la Muzeul National al Satului „Dimitrie Gusti”, sa ma urmariti incepand cu ora 13:00 intr-un spectacol din cadrul manifestarilor dedicate aniversarii Muzeului Satului.
Va astept cu drag!
POPOR ROMÂN,
Îţi scriu pentru că sper ca măcar acum, să îţi aminteşti cine ai fost, cine eşti şi poate aşa vezi încotro te îndrepţi! Eşti singurul popor european care trăieşte încă acolo unde s-a născut.
Nu o spun eu, o spune istoria popoarelor. O fi mult, o fi puţin, nu ştiu - dar ştiu că eşti unic în Europa, această Europă care te loveşte, te jigneşte şi te umileşte.
De ce o laşi să facă asta, când tu eşti singurul popor născut, crescut şi educat în graniţele sale? Eşti primul popor din lume care a folosit scrierea. Nu o spun eu, o spun tăbliţele de la Tărtăria şi o recunosc toţi cei care le-au studiat.
Melodia nu prinde viaţă decât în clipa când e cântată şi nu vieţuieşte decât prin voia interpretului şi în chipul voit de el: creaţie şi interpretare se confundă”. (Constantin Brăiloiu)
Cântecul oglindeşte prin imagini artistice tipice (poetice şi muzicale), născute şi trecute prin filtrul practicii colective, viaţa oamenilor cu durerile şi bucuriile lor, atitudinea faţă de nedreptăţile sociale, năzuinţa de veacuri pentru o viaţă mai bună, concepţia lor despre lume. Creaţia muzicală tradiţională românească se remarcă printr-o paletă tematică extrem de variată, o varietate ritmică remarcabilă, ornamentaţie de excepţie care ne ajută să diferenţiem acest tezaur, atât din punct de vedere al zonelor etnografice dar şi în cadrul acestora pe genuri muzicale.
Pentru a face o ordonare pe axa angelic-demonic a personajelor mitologice din cultura populară românească ar trebui mai întâi să ne oprim asupra noţiunilor de mit, de angelic şi demonic.
Conceptul de mit are astăzi un sens aproape neprecizat, atât de larg încât aproape că ajunge să nu mai desemneze nimic clar. În Mitos şi Epos (1) Mihai Coman, în debutul definirii conceptului actual, spune chiar “noi nu ştim prea bine nici ce desemnează mitul şi nici ce înseamnă noţiunea de mit. Cu alte cuvinte: nu posedăm nici valorile conceptului, nici semnificaţiile termenului şi nici sensurile cuvântului.” (op. cit., p. 33) Chiar şi termenul grecesc mythos parcurge o seamă de semnificaţii, de la vorbire, „o suită de cuvinte care au sens; cuvântare, discurs, conţinut al cuvintelor, părere, intenţie, vorbire, gândire, povestire” (P. Chantraine în op. cit., p. 33), la conversaţie, digresiune, poveste, alegorie, simbol, discurs elaborat.
Situată în preajma echinocţiului de primăvară, Blagoveştenia este considerată o sărbătoare foarte importantă. Fără de vestea întrupării Fiului Omului, pe care Maica Domnului a primit-o de la arhanghelul Gavriil, nu ar fi fost posibilă nici Învierea. Aceasta este momentul începutului mântuirii pentru om.Încă din cele mai vechi timpuri, omenirea a fost dominată de ideea destinului implacabil şi a sfârşitului său, idee răspândită mai ales pe calea religiilor asiatice. În tradiţia iudaică a Vechiului Testament, proorocii predicau întruparea Fiului Domnului la finele omenirii, în vremuri de apocalipsă: „Iată Fecioara va lua în pântece şi va naşte Fiu”. În paralel, la alte popoare, s-a conturat o concepţie a evoluţiei ciclice, cu moarte şi renaştere, cu vârste de fier şi vârste de aur. Despre vârsta de aur, Vergiliu scria folosind un limbaj tainic „Iată revine Fecioara şi se reîntoarce domnia lui Saturn” şi apare o nouă seminţie a oamenilor.
Alexandrina Cernov s-a născut în 1943 la Hotin, regiunea Cernăuţi. Este critic şi istoric literar, absolventă a Facultăţii de Filologie, Universitatea din Cernăuţi. Membru de onoare al Academiei Române (1991). Membru fondator al Societăţii pentru Cultură Românească „Mihai Eminescu” din Cernăuţi. Profesor dr. la Universitatea din Cernăuţi, membru fondator şi director executiv al Editurii „Alexandru cel Bun”. Din 1994 conduce revista „Glasul Bucovinei”.
Abonați-vă la:
Postări
(Atom)
Translator
Download
 |
Parteneri
