Radio Live
Pagina Facebook
Vizitatori
Despre superstitii sau credinte stravechi se spune adesea ca sunt niste simple inchipuiri, rod al imaginatiei creatoare a oamenilor. Totusi, aproape instinctual, luam in calcul un eventual insucces cand ne „taie calea“ o pisica neagra, suntem atenti sa nu varsam vreun praf de sare sau piper si ne necajim atunci cand ne iese cineva cu o galeata goala in fata, semn ca ne merge rau. Superstitiile, indiferent de natura lor, nu sunt incurajate de Biserica.
Copil sau batran, fiecare dintre noi a avut macar o data in viata o tresarire atunci cand i-a trecut prin fata o pisica neagra, cand a varsat sare sau piper in bucataria bunicii sau cand nu a avut un ban sa arunce in vazduh la cantatul cucului.
Stanoaia era o femeie frumoasa. I se spunea asa de cand se luase cu barbatul sau, care facea parte dintre cei de-ai lui Stan, familie mare de oameni de isprava. Isi facusera casa pe Dealul Vultur, chiar sub poalele padurii, aproape de culme si, cu timpul, cumparasera, pe rand, falce dupa falce, pamantul ce se intindea de la casa lor pana in vale, pe malul Bistritei, la piatra neagra ce statea infipta in malul drept al raului vijelios. Aici malul era inalt, chiar mai inalt decat piatra.Stanoaia si barbatul ei erau harnici si anii le adusesera in ograda multe vite, incat abia daca dovedeau cu munca. Odata cu venirea fiecarei primaveri, dupa Sfintele Paste, Stanoaia ramanea sa se ingrijeasca singura de copii si casa pana toamna, fiindca barbatu-sau pleca in munti cu oile, caprele si vacile sa le pasca pe saturate.
Copilo, tu esti gata
De-a pururea sa plangi !
Si cand esti trista, Doino,
Tu inima ne-o frangi.
Dar nu stiu cum, e bine
Cand plangi, ca-n urma ta
Noi plangem toti, si-amarul
Mai dulce ni-e asa.
Si toate plang cu tine
Si toate te-nteleg,
Ca-n versul tau cel jalnic
Vorbeste-un neam intreg.
Nunta este socotită din vechime o taină ca şi naşterea şi moartea: spre deosebire de acestea însă, omul participă la nuntă conştient în ceasul de floare al vieţuirii sale. Dacă naşterea corespunde zorilor vieţuirii şi moartea amurgului, nunta este ceasul de amiază, cel mai limpede pentru om, dar şi cel mai greu tocmai datorită acestei limpezimi.
Rosturile acestea ce le avem în faţă îşi desfăşoară frumuseţea într-un astfel de ceas: suntem la amiază, tânărul împărat plecat în zori la vânătoare ori fiind prins în alte îndeletniciri, către amiază în mijlocul pădurii, în luminişul unei poieni dă peste urma unei păsări de pe alte tărâmuri, mireasma unei flori de rai, o picătură de rouă tainică rămasă neavântată încă pe pământ la acest ceas deplin al zilei.
Constantin Brailoiu, vorbind tinerimii interbelice despre poporul nostru spunea:
„Numai prin cultura noastra taraneasca vom însemna si noi ceva în lumea asta mare. Cu armele Occidentului nu vom bate niciodata Occidentul si va trece multa vreme pâna vom înceta a mai fi o caricatura sau, în cel mai bun caz, o copie fara importanta a Apusului."
„Doina ciobanului nu o pot cânta oricând, ci numai când îmi vine, şi atunci o cânt cu suflet, că o dau lumii. E mare pomană s-o cânţi.”
Horpin Gherasim 72 ani în 1939 –Vădeni-Soroca (Basarabia)
Pe data de 30 oct. 2010, vă invit în spatele primăriei sectorului 2(Piața Obor), ora 10.30, la un spectacol de muzică populară în cadrul căruia voi avea plăcerea să cânt și eu.
Va astept cu drag!
Sfantul Dumitru este considerat patronul pastorilor. Este stapan peste iarna care vine. Daca jumatate din an stapaneste Sf. Gheorghe, cealalta jumatate este stapanita de el. Este ziua soroacelor pentru slujbe si diverse inchirieri, incheiate de Sangiorz. Noile invoieli aduc prilejuri de aldamasuri si de veselie. Originea pastorala a obiceiului este dovedita atat de durata de sase luni a intelegerilor, cat si de cunoscuta zicala: "La Sangiorz se incaiera cainii, la Samedru se bat stapanii";
Intra caldura in pamant si Gerila incepe a-si arata coltii;
Mosii de toamna (Ajunul lui Samedru): se face pomana grau fiert cu unt, lapte sau branza. In unele locuri, oamenii fac in ajun foc; se aduce un brad mare caruia i se da foc. Femeile impart nuci, paine, mere, covrigi; In acelasi sat se fac mai multe focuri. Fiecare duce acasa un taciune pe care il arunca in livada;
Dumitru Basarabov este Filip Schiopul. Se spune ca a calcat un pui si, pentru o asemenea gresala, si-a pedepsit piciorul vinovat sa suporte numai el greutatea trupului timp de un an;
Satul romanesc a pastrat, uneori pana in vremea noastra, un caracter stravechi. Chipul in care gandeste, simte, actioneaza taranul roman este legat de o filozofie populara si de o seama de forme de viata traditionala. Mentalitatea generala a satului, sub semnul traditiei, este inchegata si organica.
Una din cele mai interesante probleme ridicate de viata satului romanesc arhaic este aceea a timpului. Felul deosebit si ciudat in care apare mintii noastre, intensitatea acestui fenomen, a ridicat probleme nu numai cercetatorilor manati de curiozitate stiintifica, dar si conducatorilor politici care, cu ani in urma, hotarandu-se o reforma, au fost surprinsi de rezultatele cu totul neasteptate.
Inca din cele mai vechi timpuri au existat numeroase superstitii si obiceiuri, intalnite nu doar la popoarele din Europa, ci si din alte continente, legate de credinta ca bolile si suferintele fizice, au drept cauza forte supranaturale malefice.
Atunci cand nici sursa bolilor si nici remediile medicale nu erau cunoscute, omul societatii rurale considera drept cauza fundamentala a neputintelor trupesti, demonii bolilor sau duhurile necurate.
Astfel, a luat nastere o serie de rituri magico-religioase menite sa insele demonul bolii sau moartea.
Batranul isi facu mana streasina la ochi si privi spre soare.
- E amiaza, Toadere, spuse.
Toader se sprijini in coasa, apoi duse si el o mana la ochi.
- Da, tata!
Se apleca si cu o mana de iarba sterse fierul coaselor.
- Fiule, adu caii! Maine-i duminica si, parca spuneai ca mergi cu Ana la hora-n sat, spuse batranul.
- Da, tata!
- Atunci, hai sa mergem! Trebuie sa te speli, sa te gatesti.
În Moldova locul-i sfânt, leagăn de credinţă
Din străbuni am ctitorit pentru biruinţă.
La Suceava, între munţi Dumnezeu e-n toate;
Zimbrul ţine la un loc oameni şi cetate.
Din străbuni am ctitorit pentru biruinţă.
La Suceava, între munţi Dumnezeu e-n toate;
Zimbrul ţine la un loc oameni şi cetate.
Din Suceava, din Cetate,Stefan-Voda drumul bate
Patru zile si-nca doua
Si prin ceata si pe roua,
Si sub stele si sub soare
Prin Moldova spre hotare,
Cu gandul la Dumnezeu
Sa ajunga-n Giumalau
Ca sa vada si-a dorit,
Printre brazi si un rotit.
Si-uite-asa la vanatoare
Merge Stefan zis "cel Mare",
Drept in sa mandru barbat,
De osteni inconjurat;
Merge Stefan zis "cel Mare",
Drept in sa mandru barbat,
De osteni inconjurat;
Visul celor doi frati armeni
La capatul dinspre Falticeni al Sucevei exista o manastire unde, spun oamenii, toate visele se indeplinesc. Chiar asa se si numeste: Hagigadar, Biserica Dorintelor.
Drumul catre aceasta veche manastire trebuie parcurs in tacere. Obiceiul este ca, de oriunde ai pleca, pana acolo e bine sa nu rostesti nici un cuvant, daca vrei ca dorinta sa-ti fie ascultata. E bine sa te rogi tot drumul, cu privirea in pamant, sa te rogi dupa priceperea ta, ocolind grijile si gandurile negre, si, oricine te-ar striga, sa nu intorci capul. Caci nici un drum nu e prea lung ori prea scurt pentru a ajunge la Biserica Dorintelor cu inima curata.
Calendarul popular reprezintă un „instrument de măsurat timpul şi de planificare a întregii activităţi umane pe anotimpuri, luni, săptămâni, zile şi momente ale zilei, creat de popor şi transmis exclusiv prin canale folclorice.”
Prin datele sărbătorilor şi obiceiurilor ce au loc de-a lungul anului, calendarul popular coordonat desfăşurarea întregii vieţi materiale şi spirituale a comunităţii. În privinţa practicilor materiale ce intră în obiectul studiului de faţă, calendarul popular indica timpul optim pentru arat şi semănat în comunităţile agrare, timpul optim pentru formarea şi desfacerea turmelor, precum şi pentru urcarea sau coborârea oilor de la păşunile montane în cazul comunităţilor pastorale, momentele potrivite pentru scosul stupilor la vărat sau pusul la iernat în comunităţile apicole, precum şi datele potrivite pentru îngrijirea pomilor şi a viţei de vie în comunităţile pomi-viticole.
Avertisment:- daca nu vreti sa va suparati profesorii NU CITITI ACESTE RANDURI.
- daca va este frica de adevar si considerati ca un adevar relativ (mincinos) va ocroteste impotriva unui adevar absolut NU CITITI ACESTE RANDURI.
- daca stiinta invatata in scoala, universitate va satisface NU CITITI ACESTE RANDURI.
- daca dogma "crede si nu cerceta" va caracterizeaza NU CITITI ACESTE RANDURI.
Fiind aniversarea Muzeului Satului, vă invit să petrecem și să sărbătorim împreună, joi 20 mai 2010, ora 18:00, la umbra pomilor din ograda muzeului.
Vă aștept cu drag!
Duminică 16 mai 2010, ora 17:30, vă aștept să ne întâlnim și să dansăm pe ritmuri populare la Muzeul Satului, cu ocazia desfășurării Târgului Olarilor.
Evenimentul organizat de către Muzeul Satului ține 3 zile începând cu ziua de vineri 14 mai 2010, așa că vă invit să petreceți tot sfârșitul de săptămână în micul colț de Rai de la șosea.
Vă mulțumesc!
Evenimentul organizat de către Muzeul Satului ține 3 zile începând cu ziua de vineri 14 mai 2010, așa că vă invit să petreceți tot sfârșitul de săptămână în micul colț de Rai de la șosea.
Vă mulțumesc!
Ispasul si... Pastele Cailor Ziua Inaltarii (praznuita la 40 de zile dupa Inviere) poarta in popor si numele de Ispas. In anumite zone se tin Mosii de Ispas, casele si mormintele sunt impodobite cu crengi de paltin, iar la ferestre se pun frunze de leustean. Se fac pomeni pentru morti, impartindu-se mai ales paine calda, branza, ceapa verde si rachiu. Sunt marcate vitele si se taie mieii. Este ultima zi in care se mai pot rosi oua si in care se mai foloseste salutul pascal ("Hristos a inviat!... Adevarat a inviat!"), dar mai ales in forma adaptata: "Hristos S-a inaltat!... Adevarat S-a inaltat!".
Postul Pastelui se incheie cu Saptamana Mare, a patimilor lui Hristos. In Saptamana Mare se face curatenie generala in gospodarii. Curtile sunt maturate, surile sunt curatate de gunoaie, gardurile sunt reparate, santurile sunt curatate de namol si adancite. Casele trebuie sa straluceasca de curatenie pentru ca ele "te blesteama daca Pastile le prind necuratate".
In lunea Saptamanii Mari se scoate totul la aerisit, se lipesc si se varuiesc casele iar mobilierul este spalat si reparat.
Denumirea populară a sărbătorii vine de la zeiţa romană a florilor, Flora, peste care creştinii au suprapus sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim. În vremurile de demult, zeiţa romană Flora era sărbătorită la 28 aprilie prin ramuri înverzite ce simbolizau renaşterea naturii.În zilele noastre, Floriile simbolizează doar intrarea Mântuitorului în Ierusalim, călare pe un asin şi întâmpinat cu ramuri bogate şi strigăte de bucurie.
Duminica Floriilor deschide pentru toţi românii ortodocşi ciclul sărbătorilor pascale, care se încheie cu Înălţarea lui Iisus (la 40 de zile de la Sărbătoarea Paştelui). Floriile reprezintă o sărbătoare în care elementele creştine şi cele precreştine se îmbină, rezultând tradiţii şi obiceiuri pitoreşti ce oferă un caracter aparte poporului român.
Saptamana Alba se termina cu Duminica Lasatului de Sec care, candva, era o adevarata sarbatoare familiala si chiar comunitara, inca din preziua acestei duminici, femeile pregateau bucate pentru masa nocturna la care participau toti membrii familiei si invitatii acesteia: vecini, rude, prieteni.
Daca in calendarele crestin ortodoxe in ziua de 9 martie se sarbatoresc Sfintii mucenici, mai exista si versiunea conform careia pe 9 este ziua celor 40 de pahare sau altfel spus, ziua barbatului.
Zi asteptata cu nerabdare de doamne si domnisoare, pe 8 martie, la inceput de primavara, se sarbatoreste FEMEIA - Ziua Femeii si Ziua Mamei, prilej de a darui flori si cadouri simbolice tuturor femeilor din viata noastra.
In intreaga lume, acesta zi este dedicata femeii, insa are o dubla semnificatie. Daca in tarile Europei Occidentale ziua de 8 martie este asociata cu lupta femeii moderne pentru emancipare, in tarile baltice se pune mai mult accent pe Ziua Mamei, cand copiii si barbatii daruiesc mamelor, sotiilor sau prietenelor flori, felicitari si mici cadouri, in semn de multumire, respect si iubire.
Dochia In spiritualitatea populara bucovineana, Dochia este divinitatea agrara care, la 1 martie (inceput de An Nou, in stravechiul calendar autohton), ajunsa la varsta senectutii, incepe o ascensiune cu valente magice pentru a muri si renaste simbolic la 9 martie (inceputul anului agrar si ziua echinoctiului de primavara in Calendarul Iulian). Perioada cuprinsa intre 1 si 9 martie, cunoscuta in traditia populara si sub numele de "Zilele Dochiei", "Zilele Babei" sau "Babele", reprezinta intervalul de timp in care Dochia isi implineste destinul urcand muntele, impreuna cu turma sa de oi, pentru a muri inspre renastere. Aspectul instabil al vremii din aceasta perioada este considerat a se datora caracterului capricios al Babei Dochia.
Dochia pastreaza amintirea Marii Zeite a Pamantului (Terra Mater), fiind identificata cu Iuno din panteonul roman sau cu Hera si Artemis din panteonul grec.
S-a dus si luna februarie...mai intoarcem o fila din calendar...
si a venit primavara! Asta pentru ca romanii sarbatoresc venirea primaverii intr-un mod unic, la inceputul lunii martie. Dupa vechiul calendar roman, 1 Martie era prima zi din an si se celebra sarbatoarea "Matronalia" la care se desfasurau serbarile lui Marte, zeul fortelor naturii, al primaverii si al agriculturii.
Obiceiuri de martisor
Este datina ca parintii sa lege la 1 martie copiilor sai cate o moneda la gat sau la mana. Scopul punerii sau legarii martisorului este de a avea noroc in decursul anului, sa fie sanatosi si curati ca argintul, iar peste vara sa nu-i apuce si scuture frigurile. Punerea martisorului se face de regula in zorii zilei, pana nu rasare soarele.
Cu apa din neaua de 1 Martie se spala fetele peste tot anul pentru a fi frumoase si dragastoase.
Cu apa din neaua de 1 Martie se spala fetele peste tot anul pentru a fi frumoase si dragastoase.
In ziua de 1 Martie se leaga la fiecare pom roditor fir rosu, ca sa faca poame multe.
Martisoarele sunt un dar ce se primeste sau se ofera cu mare placere in luna Martie in Romania si reprezinta un simbol al primaverii dar si al dragostei si admiratiei.El este daruit incepand cu zorii primei zile din Martie fiintelor dragi. In general acest simbol este oferit copiilor, tinerelor fete si femeilor pentru a le proteja gingasia si sensibilitatea.
Martisoarele se ofera de catre barbati tinerelor fete sau doamnelor dar pot fi oferite si de catre fete prietenelor, mamelor, bunicilor. In Moldova se practica obiceiul ca fetele sa daruiasca la randul lor martisoare barbatilor.
Este frumos ca fiecare martisor sa reprezinte persoana careia ii este daruit... sau urarea care vrea sa fie facuta. Un cosar poate transmite bunastare, trifoiul noroc sau ghiocelul poate exprima gingasia.
primăvaraTradiţii:
"Primăvara se începe, după unii, cu prima lunei martie, după alţii când se sfârşesc zilele babei Dochiei, şi anume la Alexii, 17 martie, şi durează până la Sf. Onofrei, 12 iunie. Alţii pun iarăşi ziua întâi de primăvară după ce trec treisprezece săptămâni numărate din ziua de Crăciun. Atunci zic ei că omătul se topeşte şi curge în torente chiar şi de pe vârful celor mai înalţi munţi.
Denumirile populare ale lunii Ianuarie:
♦ genarie, ghenarie, ghenare, călindariu, cărindariu, cărindar (începutul colindelor), gerariu
Sfaturi generale:
"Începeţi să deregeţi gardurile, cercetaţi des prin pivniţă poamele, zarzavaturile; aerisiţi pe la amiazi grajdurile, daţi sare la vite.
lunea
Tradiţii:
"Luni e ziua în care începe orice lucru de ispravă. ♦ Cum îţi merge lunea, îţi merge toată săptămâna, şi mai ales lunea cea dintâi, la începutul lunii. ♦ Tot lucrul ce se începe lunea merge bine, cu spor, uşor şi ţine mult, e trainic. ♦ Nu e bine să se dea bani din casă în această zi şi cu deosebire dimineaţa, căci toată săptămâna va trebui să tot dea; ci să caute numai a lua, căci atunci va primi de pretutindeni. ♦ Când mori, mergi mai întâi la Sf. Luni şi te întreabă de i-ai postit ziua. Dacă i-ai purtat cinstea, te ia sub scutul lui, de nu, te trimite la alţii.
Se zice că soarele, în mersul lui, e tras până la prânz de doi bivoli; până la amiază, de un bou; până de amiază îndeseară de o căprioară, iar până la asfinţit de un iepure şchiop, apoi trece pe lumea cealaltă.
Înainte de răsăritul soarelui
Să te scoli înaintea soarelui, căci e păcat să răsară soarele peste tine dormind. ♦ Răsăritu-i ceas bun. Se deschide atunci ceru şi lumea se desfată de frumuseţe. Ce-i ca răsăritu?! Ai văzut că şi la flori sau la grâne se spune că au răsărit, adică au şi ele o naştere, un început; toate sunt cu bucurie când începe. Timpu ăsta când s-arată roşaţa pe cer e aşa, ca un dar, ceva care se tot înalţă. ♦ Înainte de răsăritul soarelui, fata care merge să se spele la un izvor, să se spele din partea din care răsare soarele şi să zică: „După cum aşteaptă oamenii ca să răsară soarele, aşa să mă aştepte şi să mă dorească şi pe mine flăcăii“.
24 februarie
Zeul dragostei si bunei dispozitii pe plaiurile carpatice, numit si Cap de Primavara sau Cap de Vara, este Dragobete, fiul Dochiei. El este identificat cu Cupidon, zeul dragostei in mitologia romana, si cu Eros, zeul iubirii in mitologia greaca. Local, este numit Navalnicul, fecior frumos care ia mintile fetelor si nevestelor tinere, metamorfozat de Maica Domnului in floarea cu acelasi nume.
Calendarul lunii februarie s-a imbogatit cu un sfant nou. In pofida vocilor care stramba din nas, sarbatoarea castiga teren. Mai ales daca se infrateste cu neaosul Dragobete, cel plin de dragoste si voie buna.
Inainte de Revolutie, romanii de la oras nu sarbatoreau cu ocazia primaverii altceva decat Martisorul, cel mult Ziua Femeii pe opt martie.
In niciun caz nu exista la noi „nebunia” occidentala care are loc de „Valentine’s Day”. Conform cu Asociatia Felicitarilor, cu ocazia asta se trimit in jur de un miliard de felicitari! Asta face ca ziua indragostitilor sa urce pe locul doi in topul sarbatorilor, imediat dupa Craciun, cand numarul urarilor scrise creste la aproximativ 2,6 miliarde! Incet-incet, febra ne cuprinde si pe noi.
In cadrul acestui eveniment ma puteti vedea si asculta interpretand un buchet de melodii populare din zona Bucovinei.
• program dedicat cunoaşterii valorilor universale de civilizaţie creştină, de punere în valoare a sărbătorilor începutului de primăvară; în dialog Valentine`s Day/Dragobete• spectacole de muzică şi dans, concursuri, lansări de carte, microexpoziţii de mărţişoare şi standuri cu dulciuri tradiţionale destinate atragerii publicului tânăr
Am marea bucurie sa va anunt ca am lansat noul meu blog, sperand ca prin intermediul acestuia sa pot tine o legatura mult mai stransa cu Dumneavoastra - PUBLICUL. Astept sa-mi scrieti parerile dv. in Cartea de oaspeți.
Cu respect si consideratie,
Abonați-vă la:
Postări
(Atom)
Translator
Download
 |
Parteneri
